DiverseVideo

Viruși, Epidemii și Experimente: Istoria Războiului Biologic

Utilizarea de bacterii, viruși și alți agenți biologici ca arme de război are o istorie lungă și istovitoare. De la Împăratul Roman Frederick Barbarossa , care a folosit cadavrele pentru otrăvirea puțurilor de apă din 1155 Î.Hr., până la mongoli care au catapultat cadavrele victimelor ciumei în orașul asediat Caffa în 1346, există multe astfel de exemple de forme timpurii, rudimentare de război biologic.

O utilizare infamă a războiului biologic a avut loc în 1763, când forțele britanice le-au furnizat în mod deliberat americanilor nativi pături contaminate cu variola , producând un focar major al bolii.

Cu toate acestea, în ciuda acestor exemple timpurii, abia în secolul XX, războiul biologic a devenit într-adevăr științific. În timpul Primului Război Mondial, armata germană a fost un practicant notabil al acestei “arte” a războiului, deși într-un mod oarecum întâmplător. Anumite operațiuni efectuate de Germania au vizat infectarea animalelor și / sau hrana animalelor din țările inamice cu antrax și glander (un tip de boală infecțioasă). Cu toate acestea, înainte de câteva decenii, războiul biologic a atins cote majore în multe țări.

Japonezii au fost interesați în special de această zonă de război, intensificându-și eforturile în anii 1930 și timpul celui de-al doilea război mondial. În 1939, japonezii au încercat să achiziționeze virusul febrei galbene de la Institutul Rockefeller din New York. Unul dintre cei mai de seamă susținători ai utilizării biowarfare (război biologic) a fost chirurgul general și microbiologul japonez Shiro Ishii, care a continuat să conducă unitatea centrală a programului de război biologic din Japonia Imperială în timpul celui de-al doilea război mondial: unitatea 731, care avea sediul în China ocupată. În cadrul programului lor de biotehnică, armata japoneză a testat cel puțin 25 de agenți biologici asupra civililor și prizonierilor de război, cu operațiuni inclusiv de intoxicații a peste 1.000 de puțuri de apă chineze, cu tifos și holeră, și împrăștierea de purici infestați cu ciuma deasupra orașelor chineze. Cel puțin mii de oameni au fost uciși de acest program, unii susținând chiar cifra de aproximativ 200.000 de chinezi uciși.

Ce este chiar mai rău reprezintă faptul că guvernul american a dat imunitate politică  multora dintre acești ofițeri japonezi de biowarfare în schimbul obținerii datelor din programul de război biologic japonez, ceea ce înseamnă că mulți au scăpat de acuzațiile de crimă de război pe nedrept. Desigur, aceasta amintește de  Operațiunea Paperclip , când SUA au adus 700 de oameni de știință din Germania nazistă în America pentru a lucra la proiecte științifice, inclusiv explorare spațială. În America de Nord, unul dintre cele mai vechi laboratoare biowarfare a fost fondat în 1940 sub proprietate privată, Sir Frederick Banting, câștigător al Premiului Nobel pentru co-descoperirea insulinei, jucând un rol proeminent în această unitate.

Citeste mai departe pe: ortodoxinfo.ro

Loading...
Tags

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 + 6 =

Close
<