Editoriale

Tratăm morții în urma coronavirusului ca pe deșeuri, la fel ca pe copii nenăscuți morți sub 28 de săptămâni

Tratăm morții în urma coronavirusului ca pe deșeuri, la fel ca pe copii nenăscuți morți sub 28 de săptămâni.

Potrivit unui Ordin al Ministerului Sănătății, publicat aseară în Monitorul Oficial, în cazul în care infecția cu noul coronavirus va provoca decese în țara noastră, protocolul de manipulare a trupurilor neînsuflețite prevede niște măsuri de protecție greu de imaginat.

Citeste si: VIDEO: CONVOIUL MORŢII-Zeci de camioane ale armatei italiene au transportat cadavrele celor răpuşi de coronavirus

Pe scurt: „Trupul persoanei decedate nu va putea fi văzut decât de cel mult doi membri ai familiei, care vor trebui să poarte echipament de protecție, și nu va putea fi atins decât cu mănuși de protecție. Trupul neînsuflețit se bagă în saci, se dezinfectează cu produse biocide, apoi se introduce în sicriu, care va fi sigilat. Înmormântarea sau înhumarea se face în cel mai scurt timp, iar sicriul va rămâne închis, fiind interzisă orice acțiune de deschidere a acestuia” – sinteza e făcută pe Hotnews, după anexa protocolului specific privind managementul în caz de deces al pacienților infectați cu noul coronavirus.

Știu că de la o persoană decedată se pot contamina alte persoane în viață și că e firesc să fie luate măsuri de protecție, dar când am citit ce fel de măsuri sunt prevăzute, m-am revoltat.
Cum? Cum să tratezi un moment ca acesta – înmormântarea, da? Ultimul drum, da? Nu o internare în spital, ci înmormântarea! – într-un asemenea hal? Cum să tratezi omul decedat ca pe un deșeu biologic, să îl reduci practic la a fi o sursă de rău, negând demnitatea lui, sufletul lui, modul în care te raportai la el până nu cu mult timp în urmă?

Măsurile prezentate mai sus consideră înmormântarea un proces de „descotorosire”. „Gata, l-am băgat și pe ăsta cu tot cu corona lui sub pământ – să trăim liniștiții ăștia vii”.
Înmormântarea este mult mai mult decât atât. Pentru familie, este ultimul moment alături de cel drag și în același timp un moment terapeutic. Ne luăm rămas bun, ducând omul pe ultimul drum. Ne rugăm pentru trecerea sa în împărăția lui Dumnezeu, plângem, ne consolăm unii pe alții și împreună, în comuniune, ne sprijinim ca să trecem peste clipele grele. Se pot găsi protocoale sigure care să respecte persoane decedată și rudele lui. De exemplu: de ce doar două rude pot să îl vadă, dacă tot poartă echipament de protecție complet?!!! Dacă persoana decedată are soț/soție și mai mult de un copil, cum vor alege între ei care să îl vadă ultima dată? Și de ce trebuie dus în cea mai mare viteză la groapă, dacă este complet izolat trupul de exterior? De ce să aducem rudelor durerea acestui protocol peste durerea decesului?

Citeste si: „Să ucidem oamenii și să le luăm organele” – ultimul argument pentru legalizarea eutanasiei

Am găsit o explicație logică pentru cum a fost posibil să fie gândit acest protocol ilogic. Felul în care ne purtăm cu cei mai vulnerabili dintre noi arată felul în care ne vom purta și cu ceilalți. Un copil nenăscut care moare prin avort spontan sau până în 28 de săptămâni este considerat un deșeu biologic și familiei nu i se permite să îl ia acasă de la spital pentru a-l înmormânta. Este tratat exact ca un deșeu, deși poate părinții lui ar dori să îl trateze ca pe copilul lor mort, așa cum și este. Dacă nu am înțeles valoare trupului celei mai vulnerabile și nevinovate ființe de pe pământ, cum să ne așteptăm să îi tratăm altfel pe ceilalți? Dacă nu îi permite familiei să înmormânteze (există rugăciuni speciale) acel copil, ce așteptări să avem atunci când într-o societate secularizată se dorește ruperea completă a omului de tot ceea ce este dumnezeiesc?

Poate din toată situația aceasta cu covid 19 vom înțelege ceva – bineînțeles, cei care vor. Că atunci când negi adevărul și faci un compromis ce pare mic și nesemnificativ (de ex. realitatea că avorturile, care deși sunt zilnic cauza numărul unu de deces în lume, sunt trecute cu vederea în aproape toate statisticile despre moarte, moarte violentă ori în discuțiile despre drepturile omului), ajungi să faci un compromis în orice privește demnitatea umană, sufletul omului și relația acestuia cu Dumnezeu – adică cea ce definește cel mai profund umanitatea.

de Eliza Maria Cloțea, Facebook

Loading...
Tags

Informatii similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

− 1 = 1

Close
<