Stiri Crestine | Info Crestin | Actualitate Crestina Online Traim Vremurile Sfarsitului. Fii informat!
De multe ori ne lovim de lucruri care nu ies așa cum ni le-am fi dorit. Iar de unele suntem dezamăgiți din cauza așteptărilor nerealiste. Același lucru li se întâmplă frecvent creștinilor, care devin nefericiți din cauza unor așteptări false despre ceea ce înseamnă trăirea creștină.
„Îmi imaginam viața de creștin la fel ca cea descrisă în Biblie”, scrie Stephen Mattson despre așteptările sale dinainte de a deveni creștin. Și în modul de viețuire relatat de Biblie, Stephen alegea să vadă doar acele lucruri înalțătoare. Când ele nu au avut loc în viața lui, și-a pierdut încrederea. „Nu credeam că voi deveni vreodată atât de sceptic, cinic și rușinat de religia mea”,povestește el.
Până când a realizat că multe dintre așteptările sale sunt false și că Biblia este mult mai realistă în descrierea vieții de creștin, comparativ cu preconcepțiile sale. Stephen a descris pentru revista Relevant concluziile sale despre toate acele preconcepții care i-au distorsionat convingerile despre modul în care ar trebui să trateze diferite situații ale trăirii sale de creștin.
Viaţa de creştin nu este întotdeauna uşoară şi fericită. Unii oameni au tendinţa de a exagera când este vorba de viaţa de creştin, creând în felul acesta aşteptări nesănătoase. Ei spun că este uşoară, plină de bucurie, plină de succese şi o alternativă nemaipomenită pentru viaţa „seculară”. Nimeni nu contestă aceste caracteristici, dar acest lucru nu înseamnă lipsa momentelor de sacrificiu, umilinţă sau muncă dificilă. Fiindcă nu le anticipează, mulţi consideră dificultățile dovezi ale lipsei de credință. Dar nu este neapărat așa. Viaţa de creştin nu este întotdeauna un drum uşor şi nimeni nu ar trebui să pretindă asta. Problemele sunt în continuare acolo, numai că perspectiva asupra lor este alta.
Viaţa de creştin nu rezolvă orice. Atunci când aud de experienţa altora, despre cum au fost vindecaţi, cum au depăşit o anumită problemă sau cum a fost transformată viaţa lor, mulți se simt (chiar inconștient) presați să creadă că trebuie să li se întâmple acelaşi lucru. Viaţa de creştin nu este ca un aparat în care introduci o monedă şi primeşti ceea ce-ţi doreşti şi nici o modalitate de a scăpa de probleme şi de suferinţă. Viaţa de creştin înseamnă o relație cu Christos, aceasta este esența, scrie Mattson. Pot exista momente de dezamăgire, supărare, momente în care te simţi trădat şi înşelat de cei din jur. În Noul Testament putem observa că ucenicii lui Isus nu au beneficiat de o viaţă mai uşoară după ce au devenit discipoli, ci dimpotrivă, au avut de întâmpinat mai multe probleme ca înainte de a-L urma pe Învăţător. Mulţi oameni renunţă la viaţa de creştin pentru că aceasta nu se ridică la nivelul aşteptărilor lor, de multe ori, egoiste.
Viaţa de creştin nu înseamnă întotdeauna „belşug de binecuvântări”. Pentru cei care cred că a fi creştin înseamnă prosperitate, bogăţie, bunăstare, siguranţă, realitatea le poate produce frustrare. În declaraţiile Sale, Iisus nu a promis binecuvântări fizice, financiare sau sociale, iar cei care duc lipsă de aşa ceva nu înseamnă că nu sunt buni creştini. Creştinismul nu este formula magică prin care poţi avea tot ce-ţi doreşti pe acest Pământ.
Viaţa de creştin nu înseamnă că vei avea răspunsuri la orice. Pentru unele persoane, Evanghelia este considerată răspunsul la orice întrebare care le tulbură existenţa. Realitatea este că viaţa de creştin nu elimină îndoiala, luptele interne şi întrebările legate de viaţa de zi de zi. Deseori ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri. Un creştin trebuie să admită faptul că nu ştie tot şi trebuie să înţeleagă că Biblia nu este un set de răspunsuri pe care le poate aplica oricărei probleme, situaţii sau provocări.
Viaţa de creştin presupune o credință în schimbare. Viaţa omului este într-o continuă schimbare, în care acumulează momente şi experienţe, fie bune, fie rele, care îi influenţează modul în care îl percepe pe Dumnezeu. Dumnezeu nu se schimbă niciodată, însă credinţa poate suferi transformări, pe măsura unei cunoaşteri mai profunde şi acest lucru nu trebuie să sperie. Cel mai important lucru este relaţia cu Mântuitorul, care va modela atât percepţia, cât şi viaţa de creştin, după voia Lui.
Viaţa de creştin implică eșecuri. Cel mai mare pericol este să crezi că viaţa de creştin te va feri de greşeli şi vei face totul bine. Creştinismul nu-ţi schimbă condiţia de fiinţă umană, predispusă la greşeli și la decizii greşite, dar te asigură de faptul că în acele momente poţi să beneficiezi de mila, harul şi dragostea lui Dumnezeu.
De asemenea, unii creştini au tendinţa de a se vedea pe ei înşişi mai presus de ceilalţi, de „lumea căzută”, de parcă s-ar afla într-o luptă cu cei care nu sunt creştini. Iisus a oferit multe lecţii în ceea ce priveşte umilinţa şi a criticat în repetate rânduri atitudinea fariseilor, care se considerau mai presus de oricine. Singura luptă în care trebuie să se angajeze un creştin este aceea împotriva păcatului, nu împotriva celor care nu au aceleași convingeri.
Josh McDowell și Thomas Williams, în cartea Relaţie prin Cuvânt scriau că „esenţa creştinismului nu este un set de învăţături, ci însăşi persoana lui Christos. Creştinismul nu reprezintă o chemare la a învăţa un sistem de reguli nou referitor la cum să fii o persoană mai bună sau cum să traieşti o viaţă mai bună; nu a fost alcătuit ca o explicaţie potrivită pentru misterele de nepătruns ale vieţii. Nu a fost dezvoltat de către filozofi ca sistem de gândire etică cu rolul de definire a comportamentului. Nu a fost pus la punct şi nici potrivit pe măsura nevoilor omenirii ca o terapie de ajustare. Este o chemare la a fi una cu El, ca să ajungem, prin această unitate, la acel „singur lucru” pe care îl vrea şi de care are cu adevarat nevoie orice persoana de pe pământ – împlinirea desăvârşită a tuturor dorinţelor în cadrul unei relaţii eterne de dragoste neîntinată.”
