Quantcast
„Evanghelia soției lui Iisus”: o pagină contrafăcută a istoriei – Stiri Crestine | Info Crestin | Actualitate Crestina Online

„Evanghelia soției lui Iisus”: o pagină contrafăcută a istoriei

„A fost sau nu căsătorit Iisus?” Aceasta este întrebarea pe care numeroși istorici, ingineri sau lingviști și-au adresat-o în decursul celor doi ani care s-au scurs de la descoperirea unui scurt manuscris care Îl menționa pe Iisus că având o soție. După o serie de controverse privind autenticitatea sursei, mai mulți cercetători de la universități precum Harvard, Princeton sau Columbia au anunțat că materialul este autentic, dar, cel mai probabil, neconcludent istoric.

Documentul de origine coptă, datat din secolul al VIII-lea, are numai câţiva centimetri şi este o traducere a unei evanghelii scrise în greacă. Potrivit istoricului Karen L. King, fragmentul conţine 8 rânduri incomplete de text, este distrus într-una dintre părţi şi include doar câteva cuvinte şi litere vizibile cu ajutorul tehnologiei digitale și fotografierii în infraroșu. Documentul a strârnit controverse cu un scurt paragraf care a atras atenţia cercetătorilor prin formularea: „Iisus le-a spus (ucenicilor): «Soţia mea»”, citat care continuă prin prezentarea Mariei ca ucenic activ al Mântuitorului.

„Avem încă multe întrebări fără răspuns”, susţinea King într-o conferinţă. „Vorbeşte Iisus despre o soţie în adevăratul sens al cuvântului sau, pur şi simplu, asumă simbolismul căsătoriei bisericii sau unei persoane apropiate Lui? Cine era Maria în raport cu El? – mama, soţia sau un nume cu totul nou în contextul biblic?”

Istoria senzaţionalului

Contraargumentele teologilor, dar și contextul istoric al presupusei evanghelii, vin să contrazică ideea că Iisus ar fi avut o soție, idee care a fost, de-a lungul timpului, preluată și discutată de mai multe surse.

Alături de fragmentul recent scos la lumină, tema căsătoriei şi a unor eventuali moștenitori ai lui Iisus a fost tratată în diverse apariții recente de carte, precum: Codul lui Da Vinci sau Evanghelia lui Iuda, un alt manuscris care a beneficiat de o atenţie sporită din partea presei internaţionale.

Codul lui Da Vinci a generat critici pentru că a descris într-un mod inexact aspecte esenţiale ale creştinismului, dar şi elemente de artă, istorie şi arhitectură europeană. Marcia Ford, autor al volumului Jurnalul unui neadaptat, declara pentru Faithful Reader,odată cu publicarea cărţii lui Dan Brown, că „autorul a încălcat înţelegerea tacită între scriitor și cititor care promite ca datele ştiinţifice să fie exacte. (…) Ficţiunea care se bazează pe date istorice ar trebui analizată tot la fel de bine ca şi o carte de nonficţiune.”

Evanghelia gnostică a lui Iuda expunea o presupusă conversaţie între apostol şi Iisus în cadrul căreia plănuiau împreună prinderea şi răstignirea Mântuitorului. În urmă cu câțiva ani, comentatorul biblic Geza Vermes explica pentru Times că „evanghelia [lui Iuda] reprezintă un produs tipic de filosofie greacă (platonică) îndreptată spre a exprima nevoia imperativă a muritorului de a-şi elibera sufletul din temniţa sufletului pentru a deveni [el însuși] Dumnezeu”.

Ceea ce face aceste controverse relevante este că repetarea mesajului lor, fie el fondat sau nu, face ca imaginarul să devină real în ochii cititorilor. „Cititorii tratează sursele oficiale ca pe nişte extracte de presă care încearcă să cenzureze povestea reală”, declara Rowan Williams, fost arhiepiscop de Canterbury, pentru BBC News. Astfel, „numai un investigator asiduu va fi în stare să descopere realitatea şi să o prezinte lumii deschise la adevăr”, spunea el. De asemenea, tot Rowan Williams neagă credibilitatea Evangheliei lui Iuda pe care o vede ca un exemplu de text din „perioada mai excentrică” a bisericii timpurii. De asemenea, el consideră că astfel de evanghelii au apărut ca derivat al dorinţei continue a populaţiei pentru senzaţional: „Suntem imediat fascinaţi de probabilitatea unor conspiraţii şi acoperiri ale adevărului, în special în legătură cu textele antice, precum Biblia. Imaginaţia noastră este strâns legată de ele.”

Linia care separă realitatea de fals

În cazul „Evangheliei soţiei lui Iisus”, greşelile gramaticale, similarităţile cu alte cărţi, incoerenţa în stil şi calitatea îndoielnică a papirusului au fost de curând eliminate de către cercetători dintre contraargumentele privind autenticitatea manuscrisului. Cu toate acestea, datarea cu carbon a demonstrat că manuscrisul nu este din secolul al IV-lea, aşa cum a fost presupus iniţial, ci dintre anii 650 şi 870 d. Ch.

Totuși, în ciuda aparentei abundențe de texte care susțin că Iisus ar fi fost căsătorit, există dovezi semnificative care arată că aceste texte nu sunt relevante istoric:

– Absenţa contextului: în niciuna dintre cele patru evanghelii sau în scrierile lui Pavel, Maria nu este identificată drept soţie a lui Iisus. Dacă Iisus ar fi fost într-adevăr căsătorit, este greu de crezut că nu ar fi fost măcar menţionat ca exemplu în discuţia despre dragoste şi căsnicie din 1 Corinteni (scrisă la doar 25 de ani de la răstignire). De asemenea, într-un alt paragraf al „Evangheliei soţiei lui Iisus” regăsim frază: „Ea va fi ucenicul meu.” Prin această, cercetătorii îşi explică mesajul ca afirmând mai degrabă că mamele şi femeile, deopotrivă, puteau să devină discipoli.

– Conotaţii diferite: în colecţia textelor gnostice din secolele II, III sau IV, relațiile spirituale erau deseori descrise folosind același limbaj care descrie relațiile dintr-o familie. Prin referirea la o „soție” textul putea face referire, simbolic, și la relația dintre Dumnezeu și biserică. Cuvintele nu sunt o demonstrație a faptului că Iisus a fost căsătorit, ci ar putea cel mult fi, o dovadă că o parte dintre creştinii din perioada timpurie credeau acest lucru.

– Iisus, un învățător celibatar: unul dintre argumentele publicului adept al teoriilor conspiraţiei este faptul că rabinii trebuiau să se căsătorească pentru a putea servi biserica. La aceasta răspund Philo şi Josephus, doi istorici evrei proeminenţi care scriau în carteaAntichități iudaice din primul secol: „Sunt nu mai puţin de 400 de oameni care trăiesc în acest fel (necăsătoriţi). Ei nu au nici soţie şi nici servitori, pentru că văd în asta o tentaţie pentru certuri casnice sau nedreptăţi. Însă, slujind în singurătate, rabinii se află în comuniune unul cu celălalt.”

Scopul principal al celor care falsifică sau care promovează controversa este acela de a afirma că Iisus nu a fost Dumnezeu. Totuși, referitor la argumentele pro şi contra manuscrisului, o discuţie detaliată este foarte importantă pentru publicul larg. Aceasta se poate observa ca urmare a realizării studiului Beliefnet, care analiza opinia receptorilor ştirii în legătură cu problema celibatului lui Iisus. Astfel, nu mai puţin de 19% dintre persoanele chestionate şi-au exprimat încrederea că Maria Magdalena este, de fapt, soţia lui Iisus. În plus, Mick Petersen, una dintre persoanele intervievate, declara că „Iisus a fost o persoană bună. Nu mă interesează dacă a fost căsătorit şi nici dacă este sau nu fiul lui Dumnezeu.”

E drept că unii au reacționat vehement la ipoteza formulată pe marginea documentului, încă dinainte de discutarea dovezilor existente. „Iisus nu a avut o soţie. Punct”, scria Brian Goodman, pastorul bisericii baptiste Foothills, adăugând pentru Fox News: „Pentru mine, canonul biblic s-a încheiat. Avem 27 de cărţi în Noul Testament.”

Ca răspuns la acest tip de reacție, istoricul Karen L. King a scos în evidenţă importanţa unei dezbateri publice şi continue chiar în încheierea conferinţei sale despre „Evanghelia soţiei lui Iisus”, spunând că „în ceea ce priveşte religia, consider că este foarte important ca oamenii să-şi asume un punct de vedere critic şi constructiv care îmbină credinţa cu practica. (…) Avem nevoie să ne facem bine temele la istorie.”

Noteaza: semneletimpului.ro

Despre

Leave a Reply