Care este astăzi faţa Pământului

[ad_1]

Acest articol este din anul 1922 și a fost publicat într-o ediţie retrospectivă de colecţie Semnele timpului, ianuarie 2018, la împlinirea a 110 ani de la primul număr în limba româna al revistei.

Să fie adevărat?… Să vedem ! Sunt şapte ani dela începutul marelui răsboiu, şapte ani de frământtare, şapte ani de distrugere reciprocă între naţiuni şi popoare, între societăţi şi indivizi. In acest timp de luptă cruntă, toate simţirile înnalte au fost adormite în faţa sălbaticei idei de a învinge şi ce s’a dat pe faţă? Brutalitatea, egoismul sub forma cea mai dureroasă, setea ruşinoasă de a domina, de a stăpâni. întreg globul pământesc este cuprins astăzi de un aspru spirit de nesupunere, de neascultare. Popoarele nu mai slăvesc pe Regii lor, armatele nu se mai supun comandanţilor lor, cărora până mai eri le strigau cu inima voioasă şi liberă de orice idee ostilă: „Să trăiţi!” la orice ocaziune. Cei mici
s’au ridicat contra celor mari, copiii ordonă părinţilor, cu un cuvânt toată fiinţa este răsvrătită şi fără
pace…

Aceasta este astăzi adevărata stare spirituală a omului, pe care Creatorul îl orânduise „Domn“ peste tot pământul (I Moise I; 28). Iar cauza acestor nesfârşite nenorociri este următoarea: Oamenii au
pierdut contactul cu Dumnezeu, singurul izvor al ordinei şi al adevăratei vieţi, au pierdut deci fiinţa asemănătoare Creatorului lor prin îmbrăţişarea neascultării. I Moise I, 26; 2, 16—17.

Pretutindeni revoluţie şi ordine.

Marii conducători ai popoarelor au avut idei înalte şi gândul păcii universale i-a stăpânit încă din mii ani ai secolului civilizaţiunii. Privind acum însă, rezultatul planului pus în acţiune de milioane oameni, că eşti un iubitor de suflete, aşa cum a fost Făcătorul inima’ţi geme adânc şi ochii ţi se
umple de lacrimi.
Conducătorii popoarelor au cugetat bine, au lucrat bine ; dar ce a eşit din această chibzuită socoteală Sistemele lor curat omeneşti au greş. Privind faţa pământului astăzi însemnează să te înşeli pe tine şuţi, dacă mai cauţi încă vreun semn de îndreptare în propria-ţi putere. Există totuş, un mai peste orice căpetenie şi în a cărui mână stau frânele „păcii”, a ,„binelui” şi ale „belşugului”. Să ne oprim un moment, facând o mică paranteză şi să vedem ce zice însuş întemeietorul păcii, al liniştii şi al libertăţii, despre aceste diamante, pe cari sute de delegaţii oameni ce sunt răspunzători de conducerea statelor, le caută alergând cu trenuri şi aeroplane repezi din ţară în ţară şi din oraş în oraș crezând că poate aerul franţuzesc, elveţian, olandez sau oricare altul îi va duce la inspiraţiuni mai logice şi mai mulţumitoare. În Biblie, codul dreptăţii şi al mântuirii, în cartea profetului Isaia la capitolul 48, 18, zice Dumnezeu „Ah! de ai fi ascultat de ordinele Mele, atunci pacea ta ar fi curs ca un fluviu şi fericirea ta, ca valurile mării”. Cine nu înţelege ce însemnează cuvintele „fluviu” şi „valuri de mare”? Totuş… Dumnezeu…, despre care Scriptura zice, că ce făgăduiește, puternic este să-și îndeplinească făgădueşte „;Celor ce ascultă de ordinele Sale”, că „.Pacea” lor, va curge ca un fluviu şi „Fericirea” lor, ca valurile mării! In acelaş capitol, la versetul 22, stă scris: „Pacea nu este pentru cei nelegiuiţi”. Fără să mai avem ceva de spus, e suficient să cetim aceste exclamaţiuni dumnezeeşti şi vom înţelege dela Cine vine „pacea”, care este condiţiunea de a primi …pace” şi pentru ce clasă de oameni nu există „pace”.

Sunt puţini acei fericiţi oameni, ce au astăzi în această lumea turburată, pacea şi mulţumirea sufletească. Şi aceia fără îndoeală sunt | „închinătorii lui Hristos”,, sunt aceia ce au primit conştient botezul : sângelui Său vărsat pentru „Pacea mântuirii”, pe dealul ce se ‘nalţă si astăzi, Golgota!

In versetul citat mai sus, în Isaia 48, 22, zice Domnul,; că pentru nelegiuiţi nu există „pace”, şi fără pace este întreg universul; prin urmare, după Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să zicem, şi aşa este, că oamenii neavând pace, au implicit şi nefiind fii ai păcii sunt fi ei răutăţii.

Pacea vine dela Dumnezeu; dela cine a venit şi vine nelegiuirea?

Nelegiuirea a venit şi vine dela tatăl ei, stăpânitorul acestei lumi ; diavolul, care se chiamă, Satan. El este tatăl minciunii, al urii, al nedreptăţii şi al tuturor răutăţilor comise sub soare. El este criminalul, factorul principal în marea dramă ce se desfăşoară pe planeta noastră. El a lovit cu orbirea necredinţei omenirea victimă; a cuprins inima ei, paralizând şi adormind tot ce a fost nobil şi sfânt să- r dit în om de Creatorul lui. El este mfăptuitorul dubioasei stări prezente şi cu drept că lucrarea lui a ajuns la apogeu, căci el a urmărit neîncetat să pună pe oameni într’uin conflict cu propriul lor Creator şi Rege, Dumnezeu. Am zis,, că lucrarea lui a ajuns la apogeu, căci astăzi îşi vede opera pe picioare;, el a furat, a răpit mereu din nobilele sentimente: „Credinţa,, Speranţa şi Iubirea”. A dus pe om aşa de departe, l-a încurcat în atâtea sisteme filozofice şi sofistice, încât omul, fiinţă cu mintea acum hâr- buită, a încetat de a mai crede în Dumnezeu şi de a se mai închină lui Dumnezeu. Setos de o isbândă mai deplină, ingratul duşman a a- prins focul ce arde şi astăzi între naţiuni şi popoare, între neamuri şi seminţii; focul s’a aprins, şi combustibilul component este „ura,, invidia, gelozia şi ipocrizia sub forma cea mai meschină”.

Toate unite aceste rele, au redus la cea mai palidă înfăţişare, fosta candoare a sufletului omenesc.

Aşa deci, în faţa noastră stă astăzi o omenire lipsită de sentimente nobile, condusă fiind de bestialitatea şi brutalitatea instinctelor. Sentimentul iubirii, al respectului, al demnităţii şi al onoarei, al sincerităţii, blândeţii, carităţii şi ospitalităţii s’au dus depe tărâmurile acestei lumi. S’au dus şi ele nu rnai pot veni decât dela propriul lor Creator, dela Dumnezeu. Dela El vine tot darul desăvârşit şi numai la El stă adevărata putere de refacere a tuturor inimilor dornice încă de o refacere sinceră şi curată.

„Voi toţi cei ce nu aveţi pace”, toţi cei ce nu puteţi gustă „liniştea”, toţi cei ce sunteţi setoşi de „libertate”, cei flămânzi de „adevăr” şi „dreptate”,, părăsiţi calea nelegiuirii, plecaţi-vă lui Dumnezeu şi daţi-I Lui mărire; închinaţi-vă Celui ce făcu cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă, căci veni ceaşul Judecăţii Sale!

Deschizând’ inima, plecaţi urechea şi ascultaţi „Minunea depe Cruce”, acolo unde s’a înfăptui: liberarea noastră; unde pacea și odihna ne-a fost asigurată prin Hristos cel răstignit ca preţ de răscumpărare pentru tot neamul omenesc.

[ad_2]
Sursa informatiei

Despre admin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload