EditorialeStiri externe

„Afacerea Secolului” propusă de Donald Trump legată de tensiunile Israel -Palestina

După șapte decenii, conflictul israeliano-palestinian rămâne principala criză din Asia de Vest și una dintre cele mai importante priorități de politică externă ale țărilor islamice și ale marilor puteri, în special a Statelor Unite.

În ultimii 30 de ani, fiecare dintre președinții americani a încercat să contribuie într-un fel la avansarea procesului de negociere și a venit în acest sens cu diferite inițiative.

Citeste si: Donald Trump vrea redeschiderea Bisericilor din Statele Unite ale Americii

După doi ani de campanie, președintele Donald Trump, fost om de afaceri, și-a dezvăluit în cele din urmă planul detaliat pentru a soluționa criza palestiniană, plan numit „Afacerea secolului”[1] . Proiectul a fost prezentat în data de 28 ianuarie 2020 în prezența liderilor regimului sionist (Netanyahu și Benny Gantz) și a lederilor altor câteva țări arabe.

În rândurile următoare, voi încerca să răspund la câteva întrebări:

1- Care sunt principalele prevederi și puncte ale planului?

2- Care sunt obiectivele planului „Afacerea secolului”?

3- Care vor fi consecințele regionale și internaționale ale anunțării acestui plan?

4- Care ar putea fi strategiile de contracarare a planului?

În cele 181 de pagini ale sale, planul „Afacerea secolului” abordează o serie întreagă de probleme mai mult sau mai puțin realiste și prezintă multe contexte și chestiuni marginale. Așa cum voi specifica, încă de la lansarea sa oficială, planul s-a confruntat deja cu  reacții și consecințe semnificative.

  1. O trecere în revistă a conținutului planului

În esență, se poate spune că planul „Afacerea secolului”  a pus, de fapt, intențiile și cerințele lui Netanyahu într-o schemă americană. Solicitările cunoscute, formulate de-a lungul timpului, de Netanyahu cu privire la probleme precum refugiații palestinieni, așezările sioniste, Cisiordania, Fâșia Gaza, așa-zisul stat palestinian independent, apa etc., pot fi observate, toate, în acest plan.

  1. Așezările israeliene: Una dintre cele mai controversate probleme din ultimii 30 de ani în negocierile privind ajungerea la un eventual compromis a fost problema așezărilor sioniste din Cisiordania. Nu numai că israelienii au refuzat în orice mod să demoleze aceste așezări, dar au fost întotdeauna implicați în construcția și dezvoltarea altora noi pe aceste meleaguri (ocupate ilegal în 1967). Se estimează că 800.000 de sioniști trăiesc în prezent în așezări din Cisiordania și Ierusalimul de Est. Subliniez că în conformitate cu multiple rezoluții ale ONU aceste construcții sunt ilegale și ar trebui desființate. Cu toate acestea, conform planului „Afacerea secolului”, respectivele așezări ilegale au fost considerate ca fiind anexate la teritoriul Israelului. Mai mult, să ținem cont că în timp ce teritoriile ocupate ilegal au fost conectate între ele prin drumuri terestre, orașele și zonele palestiniene din Cisiordania sunt conectate unele cu altele prin poduri și alte căi mult mai greu practicabile.
  2. Valea Iordaniei: Această regiune este o câmpie fertilă între râul Iordan și Cisiordania, care se extinde de pe coasta de nord-vest până la coasta de sud-vest și se continuă la Marea Moartă. Și această zonă a fost anexată de regimul israelian, adică adăugată teritoriilor ocupate în 1948. În aceste condiții, un eventual viitor guvern palestinian nu ar avea șansa să beneficieze de un teritoriu unitar și permanent.
  3. Fâșia Gaza: Este un teritoriu palestinian ce reprezintă una dintre cele mai dens populate zone din lume. Are o suprafață de 364 kilometri pătrați și aproximativ 2 milioane de locuitori. Zona este în prezent gestionată de către mișcarea militantă islamică Hamas, iar conform foii de parcurs a „Afacerii Secolului”, Gaza ar trebui dezarmată și recunoscută ca zonă demilitarizată. De asemenea, cu scopul de a conecta Fâșia Gaza și Cisiordania, Planul stabilește că va fi creat un tunel sau drum între Gaza și zona Al-Khalil din Cisiordania pentru a deservi așa-numitele teritorii locuite de palestinieni. Planul mai prevede cedarea unor zone din deșertul Negev palestinienilor, fiind de asemenea propuse și două căi de acces între Cisiordania și Iordania.
  4. Ierusalimul (Quds): Ierusalimul este văzut ca „linia roșie” a lumii islamice. Potrivit noului plan, acesta este considerat, în mod unitar (Marele Ierusalim) ca fiind capitala Israelului. În schimb, palestinienilor li se cere să considere satul Abu Dais din estul Ierusalimului (de maximum 4 kilometri pătrați) ca fiind capitala lor cu precizarea de a nu lua deloc în calcul guvernarea locurilor sfinte din Ierusalim. Și totuși, complexul Sfântului Altar, situat în Ierusalimul de Est, este considerat de ONU ca parte a teritoriilor ocupate ilegal în 1967, iar rezoluțiile statuează că ocupantul (regimul sionist) nu are dreptul să intervină în cadrul respectivei zone.
  5. Strămutații: În prezent, există aproximativ 7 milioane de refugiați palestinieni care trăiesc în Iordania, Liban, Siria și în alte țări sau în tabere din Cisiordania și Fâșia Gaza. În cea mai mare parte, în baza drepturilor naturale și internaționale, strămutații sunt dornici de a se întoarce la căminele lor ancestrale, adică în teritoriile ocupate în 1948. Planul nu prevede niciun drept pentru aceștia, cu excepția faptului că în viitor va fi posibil ca refugiații palestinieni să se întoarcă pe teritoriul unui posibil stat palestinian. Dar când se va forma statul palestinian? Și oare se va forma el vreodată? Totul a rămas ambiguu.
  6. Recunoașterea statului evreu: Palestinienilor li s-a solicitat să recunoască regimul sionist ca stat evreiesc. De asemenea, să recunoască și noile frontiere pe care le ocupă regimul sionist, precum și ocuparea Ierusalimului și a unor părți importante din Cisiordania.
  7. Eliminarea pensiilor familiilor martirilor: Suspendarea pensiilor familiilor martirilor și ale prizonierilor palestinieni este o altă mare problemă a acestui plan.
  8. Eliminarea manualelor anti-israeliene: Palestinienilor li s-a solicitat să oprească predarea textelor școlare despre care se spune că ar incita elevii împotriva evreilor sioniști.
  9. Concesii economice pentru palestinieni: Planul oferă sugestii pentru retragerea istorică a palestinienilor din Cisiordania și din Valea Iordaniei, pentru persoanele strămutate și pentru alte aspecte, după cum urmează:
Citește și:  Conferinta Rugaciune pentru Israel editia 8 - Timisoara, 17-18 mai2013

– În următorii zece ani, se vor acorda 50 de miliarde de dolari palestinienilor precum și celor trei țări: Iordania, Egipt și Liban; 70% din acest fond va fi furnizat de către statele arabe din zona Golfului Persic și 30% de către Statele Unite și Europa. Din această sumă, aproximativ 27 de miliarde de dolari vor fi cheltuiți în Cisiordania și Fâșia Gaza.

Citeste si: Covid-19 se tratează cu medicamente de 25 de dolari! Interesele Big Pharma, spulberate de Donald Trump.

– Cele două zone din deșertul Negev și din apropierea Fâșiei Gaza, sunt considerate zone industriale și agricole pentru palestinieni.

– În conformitate cu Planul, construcția de orașe în Cisiordania va fi amânată timp de patru ani. Se ignoră cu desăvârșire aspectul legat de faptul că așezările sioniste din Cisiordania sunt ilegale. Mai mult, israelienii au anunțat amânarea construcțiilor punân condiția ca palestinienii să accepte să îndeplinească cerințele israelienilor, inclusiv demilitarizarea Fâșiei Gaza și dezarmarea grupurilor de rezistență.

2. Obiectivele creatorilor planului „Afacerea secolului”

Iată câteva chestiuni legate de acest aspect:

  1. Interesul intern al lui Trump: Se pare că unul dintre motivele principale ale datei anunțării acestui plan a fost situația internă a Statelor Unite și procesul de destituire a președintelui Donald Trump. În perioada de pregătire a noilor alegeri prezidențiale, Trump a avut și are nevoie să creeze noi evenimente pentru a înfrunta propaganda negativă de care are parte, iar planul „Afacerea secolului” a acoperit această nevoie într-o oarecare măsură. În același timp, se pare că a fost luat în considerare și sprijinul evreilor americani și al lobby-urilor sioniste pentru anunțarea planului „Afacerea secolului”.
  2. Situația politică anormală a lui Netanyahu: premierul israelian Benjamin Netanyahu a fost în pragul celei de-a treia runde de alegeri în martie 2020, după două alegeri eșuate în aprilie și respectiv septembrie 2019. Se pare că anunțarea Planului în acest context a dat un clar semnal că Trump acceptă cerințele lui Netanyahu și că Statele Unite vor susține „Afacerea”. De fapt, Netanyahu ar putea folosi planul ca sprijin în cadrul viitoarelor alegeri interne.
  3. Îndoieli în lumea arabă și islamică: Unul dintre motivele întârzierii în implementarea deciziei Congresului SUA de a muta ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim a fost teama de reacții potrivnice din partea țărilor arabe și islamice. Statele arabe –în special prin relațiile lor (văzute sau nevăzute) cu regimul sionist și date fiind relațiile lor ostile și marginale cu Republica Islamică Iran– practic s-au prefăcut că nu obiectează prea mult la sprijinul fără precedent al SUA pentru regimul sionist. O astfel de estimare a dus la numeroase acțiuni pro-Trump în ultimii doi ani în favoarea regimului sionist. Desigur, continuarea acestei situații anormale în lumea islamică și arabă va încuraja cererile Statelor Unite și a regimului de ocupație din Ierusalim împotriva palestinienilor.

3. Efectele și consecințele planului „Afacerea secolului”

Fără îndoială, punerea în aplicare a planului „Afacerea secolului” va provoca mari prejudicii Palestinei și țărilor islamice. Unul dintre cele mai importante efecte ale implementării acestui plan este acela că va crea o bază pentru negocieri și acorduri ulterioare, defavorabile Palestinei. O situație similară a avut loc la începutul anilor 1990 cu ocazia acordurilor încheiate la Madrid și Oslo. În speranța unei stopări a evenimentelor tragice, palestinienii au acceptat atunci statutul de „teritorii ocupate” de regimul sionist în 1948. Faptul a fost marcat de emiterea unei Rezoluții ONU. Dar atunci negocierile palestiniano-israeliene priveau mai puțin de 20% din teritoriile Palestinei din Cisiordania și Fâșia Gaza. Negocierile trebuiau să aibă ca rezultat formarea unui stat palestinian independent în anul 1967, fapt care nu a mai fost permis, în pofida acordurilor, de către Israel. Având în vedere acest precedent, dacă planul „Afacerea secolului” ar fi acceptat de palestineni, nu este deloc exclus ca noul acord să fie modificat la rândul său.

Citește și:  Atatc terorist in Franța revendicat de ISIS (VIDEO)

Să remarcăm și că, potrivit planului, soluția celor două state și înființarea unui stat palestinian independent nu mai este un obiectiv. Se vorbește doar de un cadru pentru înființarea unei organizații administrativ-sociale care să gestioneze problemele palestiniene. Dar să luăm notă că palestinienii ar fi privați de un teritoriu permanent și ar fi lipsiți de privilegii precum o armată proprie, fonduri de stat, relațiile externe libere și suveranitate.

Este așadar destul de transparent că planul încearcă să distrugă soluția a două state și, în loc de aceasta, caută să pregătească soluția unui singur stat.

4. Strategii de contracarare

Desigur, pentru a pune la punct orice plan sau tratat, experții celor două părți trebuie să examineze cu atenție detaliile. Este însă cert că palestinienii nu au fost conștienți dinainte de ansamblul planului și de multe dintre părțile sale.

Să mai observăm că nu întâmplător, după anunțarea sa, planul a iscat obiecții aprinse și în Statele Unite sau în Europa. 107 membri ai Congresului SUA au respins planul într-o scrisoare, iar 133 de membri ai Parlamentului britanic s-au opus de asemenea. Motivul principal al refuzului lor, precum și opoziția fostului președinte american Jimmy Carter, a fost ignorarea soluției celor două state. Au fost exprimate, de asemenea, multe obiecții în lumea islamică și în cea arabă.

Prin urmare, în mod asertiv, palestinienii, inclusiv conducerea autonomă și grupările militante și islamice, au convenit să se opună planului. Astfel, primele contramăsuri au fost asumate de palestinienii înșiși, care în plus consideră că totodată își pot spori unitatea și coeziunea internă.  Respingând acest plan, ei pot întrerupe cooperarea politică și de securitate cu regimul sionist, pentru a bloca practic calea oricărui demers al „Afacerii Secolului”. Opoziția populară din Cisiordania și Fâșia Gaza ar putea transforma planul dintr-un cost într-o oportunitate de nouă întărire pentru palestinieni. Într-un mod asemănător, opoziția puternică a palestinienilor față de planul de împărțire a Moscheei Al-Aqsa din 2015 l-a obligat pe Netanyahu să dea înapoi. Tot la fel, palestineii estimează că actualele proteste generale ce ar putea fi organizate în acest stadiu ar putea învinge cu siguranță planul lui Trump. Palestinienii cred că ar trebui să folosească acest plan ca o oportunitate pentru a începe cea de-a treia Intifada, deoarece daunele implementării acestui plan nu sunt cu nimic mai mici decât cele care au determinat prima intifadă (în 1987) și pe cea de-a doua (în 2000). O nouă Intifadă palestiniană ar perturba ecuațiile Statelor Unite și ale regimului sionist. În aceeași ordine de idei, opoziția pașnică sau armată a palestinienilor care trăiesc în teritoriile ocupate de regimul sionist în 1948 poate fi foarte eficientă în aplicarea sau neaplicarea planului „Afacerea secolului”.

Concluzii

În baza celor de mai sus, se pare că planul „Afacerea secolului”, ca și planurile anterioare prezentate de către SUA, va rămâne în acest stadiu și nu va deveni operațional, deoarece palestinienii, în calitate de parte principală, nu l-au considerat acceptabil și s-au opus cu fermitate. Cu toate acestea, se pare că opoziția față de plan, atât din partea palestinienilor, cât și a țărilor islamice și arabe, pare a fi necesară pentru ca guvernul american să își recunoască oficial înfrângerea și să se retragă. Aceasta ar însemna finalizarea proiectului sionist din Cisiordania și posibilitatea palestinienilor de a se bucura de drepturile lor, în special de formarea unui stat palestinian independent.

Referință:

  1. Whitehouse, PEACE TO PROSPERITY: A Vision to Improve the Lives of the Palestinian and Israeli People, January 2020, at: www.whitehouse.gov/peacetoprosperity/
Tags

Informatii similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

57 − 54 =

Close
<