„Și tu Paul, fiul meu?”

Am trăit s-o auzim și vedem și pe asta. Adică pe Paul Negruț strîngîndu-i mîna și stînd alături de Victor Viorel Ponta. Dacă ar fi să încheiem aici conturile, am zice doar atît. Rușine și dezamăgire profundă: numele vostru e Paul Negruț!

Nu facem parte nici pe departe din ceata frustraților ex-manueliști. Nici din șleahta de ultrași care urlă „Paul, plagiatorul”. Nici dintre cîrcotașii care arată cu degetul spre nepotismul ce mustește la „Emanuel” și-nafara lui. Nici din admiratorii dascălilor„capitaliști”, care concurează inegal cu orădenii în polarizerarea mucenicilor în ale teologiei evanghelice. Cu atît mai puțin din adunătura de ex și/sau neo comunisto-securiști care împroașcă cu mizerii pe diverse meridiane virtuale media.

Pur și simplu ne raportăm din perspectiva celor care au „crescut subteran” împreună cu Paul, Beni, Dănuț, Oni, Titi, Doru, George, Emil, Titus, de pe vremea Navigatorilor, a Campus Crusade for Christ, Slavic Gospel, John Stott, Gordon Fee, Douglas Stuart, Michael Griffith și mai cîți alții. Adică din poziția de foști (da, de foști și nicidecum de actuali, din acest moment) pelerini în ale itinerarului spiritual. Actualmente ne despart multe. Nu doar distanța, sau poziția pe scara clericală, sau sfera de influență educațională, ci și … Vom vedea mai jos ce anume.

Suntem mai mult ca siguri că hienele dosite în spatele unor așa zise luări de poziție vor savura și exploata acest demers al nostru, în detrimentul lui Paul Negruț. Nu jucăm la două capete și nici nu oferim muniție artileriștilor antievanghelici. Dacă ei se vor folosi de acest material, să fie spre profunda, și păguboasa, și îndelungata lor detrimentare.

Noi întrebăm, noi răspundem. Nu pentru că nu am dori o explicație, și încă una plauzibilă, ci pentru că nu sunt șanse pentru așa ceva. Datorită lui Paul, se subînțelege.

De cînd un președinte de universitate (de cine, pentru cine, cum și pentru cît timp s-o fi creat acest titlu subminant ?!?) este mai presus ca un rector? Căci de jure, și nu de facto, ar trebui să fie altcumva, altceva. Să fie oare vorba de o palidă lipitură a modelului ruso-kaghebist Putin-Medvedev din perioada interputiană? Rectorul Simuț nu apărea în „prezidiu” la primirea lui Ponta.

De unde, de la cine, pentru ce rațiuni, și cu ce implicații de durată, a pornit năstrușnica inițiativă de a-l invita pe prezidențiabilul pușcăriabil Ponta Victoraș (vorba părintească a lui Rus) ? De la Negruț sau de la Ponta? Căci în ambele cazuri pietroiul vinovăției tot de gîtul lui Paul atîrnă.

Să fi avut mai noua prietenie Paulino-Cristiană vreun aport? Căci Cristian Ionescu din Chicago s-a dat în stambă cînd cu delegația Ponta, Doru Popa, Liviu Dragnea și alți cîțiva pesedei cu tinichea. Cred că Doru Popa, de unde este și dacă ar putea, și-ar face cruce cu mîna stîngă și-ar rîde-n barbă la faza cu vizita lui Ponta la „Emanuel”. De țesăturile care le toarce acest personaj de Chicago (ultimul fiind Emanuel Conțac), ne-am lămurit.

Ce nevoi financiare stringente să-l fi determinat pe Negruț să facă acest pas „fatidic”? Nu ajung sponsorizările intra și extra carpatine? Asta mai ales prin prisma ideii vehiculate ca și instituțiile de învățămînt private și/sau confesionale să beneficieze de ajutor de la stat. Apropos: cum stăm cu independența financiară a cultului față de stat? Mai e clamată, așa cum o făcea Paul acum cîțiva ani? Sau cum? Lipsa sponsorizării pentru pastorii în exercițiu e dezirabilă biblic iar pentru păstorii în devenire nu?

În ce măsură Paul ține la o „Românie curată”, moral și spiritual vorbind? Căci alipirea, fie ea și doar administrativă, de un fost ofițer al serviciilor de informații (chiar și sub acoperire) numai moralitate creștină nu se numește!

Ce ar zice exemplul de moralitate și sacrificiu, Corneliu Coposu, cel pe care Paul Negruț l-a tradus în Parlamentul britanic la începutul anilor ’90, cel care a suferit enorm din partea comuniștilor și a neocomuniștilor post-decembriști, dacă ar știi de gestul greu explicabil al președintelui de la „Emanuel”? Acest joc moral la două capete practicat de Paul surprinde profund!

Dar ce părere ar avea martirul, „buldozerul evanghelist” (cum îl numea inconștient poate, un pseudo prieten), cel care a pus bazele fenomenului baptist orădean, cel care a avut de suferit nespus din partea securisto-comuniștilor, adică LIVIU OLAH (părintele spiritual a lui Paul Negruț), dacă ar afla de trădarea actualului păstor senior (cum numesc americanii pe păstorul vioara întîi) de la Biserica Baptistă Emanuel? Scuzată să ne fie aventura afirmației, dar numai prezența lui Emanuel n-a fost cînd cu vizita cameleonului, coruptibilului, plagiatorului Ponta la universitatea emanueleană.

În ce măsură, prin gestul abominabil, Paul Negruț se ridică mai presus de Iosif Țon? Dar față de „PROFESORU”, față de „GEORGESCU”, față de „MIHU” și față de alți foști și actuali colaboratori ai securității?

Cum se împacă moneda bătută de Negruț pe cînd era președintele Uniunii Baptiste din România, cea cu deconspirarea păstorilor informatori, cu imaginea de gazdă ospitalieră a pușcăriabilului micului Titulescu (alias Ponta) ? Atunci erau „tunete și fulgere”, iar acum e „cer senin, cer senin”? Cred că Binu Poplăceanu acum răsuflă ușurat. 🙁

Ce model de moralitate poate oferi dascălul Negruț discipolilor de la Emanuel după această vizită ignobilă a unui netăiat împrejur cu sufletul într-un lăcaș de învățămînt evanghelic? Dar pentru ceilalți dascăli? Suntem foarte curioși care a fost poziția celorlalte cadre didactice, și mai ales a profesorului Marius Cruceru. Că de percepția foștilor „colaboratori în lucrare” ( D.Mănăstireanu, A.Nădăban, E.Bartoș, G.Ilea, R. Gheorghiță ș.a.) nu prea avem îndoieli.

Cum se împacă filiația anglo-americană a liderului de la „Emanuel”, cu găzduirea (fie și pentru cîteva minute ori ceasuri) chinezo-rusofilului Victor Ponta? Să fie oare prin aceasta dovada unui joc dublu al șefului de la „UEO”?

Știm. Suntem siguri. Nu ne facem speranțe deșarte. Nu vom primi nici un răspuns la toate cele de mai sus de la cine s-ar cuveni moralmente. Noi întrebăm. Noi așteptăm…

De aceea, cu tot spasmul coronarian pe care ni-l generează decizia și așa cum am procedat și în cazul lui Danuț Mănăstireanu, trebuie să spunem: de azi înainte nu mai puteam fi prieteni cu Paul Negruț.

Sursa: barthimeu.wordpress.com