Vremea s-a scurtat

Isus a zis: “Mai sunt cu voi puţină vreme, şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis. Voi Mă veţi căuta, şi nu mă ve-ţi găsi; şi unde voi fi Eu voi nu puteţi veni!”(Ioan 7:33-34).

“Când va veni Christosul, va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?” (v.31) se întrebau oamenii din popor, vădit încrezători că El era Cel aşteptat. Nu credeau că Mesia va face mai multe minuni decât făcea El. Credinţa lor a stârnit mânia fariseilor şi a marilor preoţi. Au trimis nişte aprozi să-L prindă. În acest context, Isus le-a spus cuvintele versetului de mai sus.

Anunţă, în primul rând că va fi puţină vreme cu ei. Şansa lor de a-L cunoaşte şi a crede în El se micşora cu fiecare zi care trecea. Timpul mântuirii este scurt. Calea ei îngustă şi poarta ei strâmtă. Puţini sunt cei care merg şi întră pe porţile ei. Vremea este puţină pentru că viaţa este scurtă în general. Este puţină pentru că viaţa are complicaţiile ei şi aşa de greu putem identifica priorităţile corecte. Principiul Poretta spune că dacă am putea identifica corect priorităţile vieţii am efectua dându-le curs la primele 20% din ele, 80% din tot ceea ce avem de făcut. Problema noastră nu este prioritatea programării ci programarea priorităţilor. Ce este cel mai important lucru de făcut azi?

O bună metodă de a identifica corect priorităţile vieţii, ar fi să ne formulăm o declaraţie de misiune a vieţii noastre, elaborarea unei liste cu ceea ce este mai important pentru noi. În fruntea listei trebuie să stea Dumnezeu, apoi soţia mea, copiii, biserica, sănătatea mea, finanţele, etc…. Apoi ar trebui să ne gândim ce am vrea să spună despre noi la moartea noastră: Dumnezeu, soţia, copiii, biserica… să ne elaborăm un epitaf pentru fiecare. Ce aş vrea să spună Dumnezeu de mine? Ce aş vrea soţia să spună despre mine? Copiii…. După aceasta ar trebui să ne întocmim o listă la fiecare capitol ce ar trebui să facem ca să poată fi spuse aceste lucruri despre noi, ca în final să ne facem un program pentru ziua de azi ţinând cont de aceste acţiuni necesare.

Dacă am gândi astfel, am începe ziua cu rugăciune, cu timp special de devoţiune, cu bune relaţii şi comunicare sănătoasă cu soţia şi copiii, având grijă de sănătatea noastră, de finanţe, etc.

Problema fariseilor şi a marilor preoţi, nu era numai că aveau lista priorităţilor inversată, pe primul loc fiind ei şi asipiraţiile lor ierarhice, dar aveau acea orbire a necredinţei, a îndoielii, care-i împiedica să-L vadă pe Chrisos Domnul.

Isus nu numai că va pleca la Tatăl, dar vor veni zile când şi ei, preoţii, Îl vor căuta şi nu-L vor mai găsi, pentru că acolo unde mergea El ei nu vor putea merge niciodată. Cuvintele Domnului sunt sentinţă dureroasă. Acum venise El să-i caute ca pe nişte oi pierdute ale casei lui Israel, şi nu voiau să fie ajutaţi de El. El va pleca la Tatăl de unde a venit, şi vor veni zile când ei Îl vor căuta şi nu vor putea merge niciodată la El. Timpul harului acordat lor era scurt.

Mă gândesc în dimineaţa aceasta la timpul scurt care mi-a mai rămas din viaţa mea. 10, 20 de ani? Numai Domnul ştie. Va trebuie să fac ceva cu ei, pentru El şi pentru cei dragi ai mei. Vreau ca El să-mi spună că L-am primit şi L-am găsit în aceşti ani puţini ai pelegrinării mele prin lume.

Ziua de azi este zi de har. Zi în care-L pot cunoaşte pe Christos. Ziua mântuirii mele.

sursa: lascaupetru.wordpress.com

Despre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload