Viaţa la start, cu sau fără religie?

Carismaticul ateu Richard Dawkins pretinde în cartea sa, Himera credinţei în Dumnezeu, că educarea copiilor într-o atmosferă religioasă este o formă de abuz, care le va marca în mod defavorabil viitorul. Mai multe studii ştiinţifice desfiinţează însă această teză.

Educaţia religioasă îmbunătăţeşte calitatea vieţii copiilor, în acelaşi fel în care spiritualitatea îi face mai fericiţi şi pe adolescenţi şi adulţi. Mai exact, religia îi ajută pe cei mici să simtă că viaţa lor are sens şi valoare, şi le sporeşte capacitatea de a dezvolta relaţii profunde şi de calitate.

Trei motive pentru care educaţia religioasă în copilărie este benefică

Copiii cu părinţi religioşi au un comportament mai frumos şi mai bine adaptat la cerinţele societăţii decât ceilalţi copii, susţine un studiu publicat, în anul 2008, de jurnalul Social Science Research.

Potrivit lui John Bartowski, sociolog la Universitatea de stat din Mississippi şi coordonator al cercetării, religia este bună pentru copii din trei motive.

Primul, este acela că reţelele religioase furnizează un sprijin social semnificativ pentru părinţi, ajutându-i să îşi îmbunătăţească semnificativ calităţile de educatori ai copiilor lor. Copiii crescuţi în astfel de reţele şi care văd că mesajele educative ale părinţilor lor sunt susţinute şi de alţi oameni „iau mai degrabă la inimă mesajele pe care le aud acasă,” susţine Bartowski.

Al doilea motiv este că valorile vehiculate în mediile religioase sunt adesea pro-familie şi includ sacrificiul de sine. Aceste valori „pot fi foarte foarte importante în formarea modului în care părinţii interacţionează cu cei mici şi, de asemenea, pot influenţa şi modul în care copiii răspund cerinţelor părinţilor,” a mai spus cercetătorul.

Un al treilea motiv este acela că organizaţiile religioase acordă calităţii de părinte un statut de sacralitate în ceea ce priveşte scopul şi a semnificaţia sa.

O responsabilitate sacră

Şi cercetători neimplicaţi în studiu îi susţin concluziile. Sociologul Bradford Wilcox, de la Universitatea Virgina a confirmat faptul că unii părinţi percep sacralitatea responsabilităţii lor, spunând că pentru aceştia „a se asigura că ai lor copii intră în Rai este mai important decât a se asigura că vor intra la Harvard”.

Alţi cercetători spun însă că nu atât religia, cât spiritualitatea are un impact benefic asupra copiilor. Practicile religioase, precum frecventarea unei biserici, rugăciunea şi meditaţia, au doar un efect mic asupra fericirii copiilor, susţine un studiu publicat în Journal of Happiness Studies.

Efectele bunăstării spirituale s-au făcut observate şi la adolescenţă, când tinerii care se bucurau de un nivel înalt de bunăstare spirituală aveau şi o sănătate psihică mai bună. Detalii despre această corelaţie au fost prezentate în Journal of Pediatrics şiJournal of Adolescent Health.

Copiii, înclinaţi natural spre a crede într-un Creator

Revenind însă la impactul religiei asupra copiilor, un psiholog de la un seminar teologic aduce în discuţie un element foarte interesant. Justin L. Barrett susţine că, potrivit cercetărilor din domeniul dezvoltării cognitive a copiilor, aceştia au o înclinaţie naturală către religie. Mai exact, atunci când sunt expuşi la observarea lumii naturale ei au intuiţia unui Creator atotputernic, aflat la originea tuturor lucrurilor sau fenomenelor din natură.

Barrett, care a scris şi o carte pe această temă, Born Believers: The Science of Children’s Religious Belief, îşi explică punctul de vedere într-un interviu pentruChristianity Today. El spune că cei mici au o dispoziţie naturală de a crede că lumea înconjurătoare are sens şi că, deşi au o puternică înclinaţie în a vedea cotribuţia unui Creator al lumii, „ei sunt lăsaţi să se întrebe cine este acest Creator”.

De aceea, Barrett îi încurajează pe părinţi şi educatori să nu le transmită copiilor idei religioase superficiale „presupunând că dacă un concept este dificil pentru un adult, el va fi dificil şi pentru un copil. Ştim că acest lucru nu e valabil în dreptul învăţării muzicii sau a limbajului. De ce ar fi pentru religie?”.

Un ultim aspect pe care îl evidenţiază Barrett şi care ar putea fi o punte de legătură cu afirmaţia lui Dawkins este că este vital pentru educaţia religioasă a unui copil să îi vadă pe părinţii lui purtându-se în conformitate cu religia lor, într-un mod perfect natural. Un copil forţat să adopte valori religioase în care părinţii nu cred ar putea fi, într-adevăr, traumatizat prin expunerea la ipocrizie. Însă un copil care moşteneşte stilul de viaţă marcat de religie al părinţilor, şi care este educat să vadă religia ca o relaţie cu divinitatea, ar putea avea premise pentru viaţă mult mai sănătoase decât copiii crescuţi în medii seculare.

semneletimpului.ro

Despre

Citeste si:

Studiu: 2015, cel mai violent an din istoria modernă pentru creştinii din întreaga lume

Anul 2015 a fost cel mai violent an din istoria modernă pentru creştinii din întreaga …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!