De ce regatul creştin Ierusalim a căzut în mâinile lui Saladin, leul deşertului.

În 1187, regatul cruciat al Ierusalimului se afla în al 88-lea an. A fost descoperit de primii cruciaţi în 1099.

Unii susţin că în 1187, regatului îi mergea mai bine ca niciodată. În schimb, alţii spun că această întorsătură a fost pur şi simplu o lovitură devastatoare pentru mai multe state aflate în declin.

Trei istorici, toţi de la Universitatea Trent din Nottingham, au identificat momentul cheie care a condus statele într-o spirală a declinului ce a culminat în victoria răsunătoare a lui Saladin, leul deşertului.

Asediul Damascului (1148) – Steven Biddlecombe

În 1148, conducătorii europeni ai Cruciadei a Doua, Louis al VII-lea, regele Franţei, soţia sa Eleanor of Aquitaine şi Conrad al III-lea al Germaniei au ajuns în regatul Ierusalimului. Acolo au întâlnit-o pe regina Melisende şi pe fiul ei Baldwin, în vârstă de 18 ani. În cadrul acestei întâlniri aveau de luat o decizie. Ei au ales un parlament în care puteau asculta argumentele şi sfaturile preoţilor şi baronilor regatului la fel de bine ca şi părerile episcopilor.

La jumătatea secolului, de când cu stabilirea regatului Ierusalimului, conducătorii au încercat să creeze şi să falsifice legături cu venicii lor. În 1099, căderea Ierusalimului în Prima Cruciadă a văzut un masacru al populaţiei musulmane. Însă, două generaţii mai târziu, toţi responsabilii masacrului erau morţi, iar creştinii din est nu mai erau francezi, flămânzi sau normanzi, ci nativi ai Iaruselimului, Tropoli şi Antioch.

Creştinii de est au fost mereu izolaţi şi vulnerabili spre o forţă musulmană unită, iar decizia din 1148 de a ataca Damascul a activat crearea unei unităţi sub un banner care declara jihadul. Odată ce a făcut faţă unei forţe unite şi antagoniste musulmane, sfârşitul statelor cruciade a crescut considerabil.

Capturarea Damascului de către Saladin (1174) – Nicholas Morton

Când armata lui Saladin a traversat râul Jordan şi a poposit pe un loc înalt deasupra oraşului Tiberias în 1187, acesta deţinea 30,000 de trupe. Era o forţă colosală. Maestrul lui Saladin, Nur ad-Din, nu a luptat niciodată cu o armată de asemenea dimensiuni.
Regatul armatei Ierusalimului reprezenta o maşină de război formidabilă. Chiar dacă a suferit o mică înfrângere la Cresson cu câteva luni în urmă, regele Guy încă putea strânge în jur de 20,000 de trupe. În 1187, armata fundamentală a regatului a fost mai puternică decât niciodată. Nu a existat niciun declin.

Cea mai mare reuşită a lui Sladin – din timpul războiului – a fost să unească  bogăţia Egiptului cu forţa de muncă a Siriei. Combinaţia rezultată îi oferea acestuia resursele necesare pentru a lupta cu armatele creştine într-o bătălie deschisă. În 1169, Saladin a fost ofiţer în armata trimisă de maestrul său Nur ad-Din din Siria, pentru a lupta împotriva Egiptului. Armata condusă de Saladin a avut succes şi a luat puterea din Cairo în numele maestrului său, dar acesta a murit la scurt timp, iar Saladin şi-a asumat imediat întreaga putere.

1174 este punctul crucial în dezastrele războiului; un eveniment care îniţial nu implică cruciaţii, dar căruia Saladin îi dă resursele necesare pentru a-şi încărca puterile şi eventuala abilitate de a concura, o să zdrobească armata regatului Ierusalim.

Citeste continuarea pe: Video-Play.ro

Despre infoCrestin

Citeste si:

Pastor Ilie Popa – Nu mă unesc cu nimeni în lucrarea de defăimare a pastorului Florin Ianovici!

Draga frate I.P. Nu va multumesc pentru acest mesaj. V-am rugat in mesajele precedente sa-mi …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!