Ucis fiindcă a renunțat la religia părinților

„Să părăsești religia părinților este un păcat!” Aceasta este, de regulă, o retorică devenită chiar un fel de motto prin care se sugerează că respectul față de tradiție sau moștenire este mai importantă decât explorarea spirituală. De aici derivă și încercarea familiei de a obstrucționa orice „evadare” a vreunui membru și recurgerea la pedepse în cazul în care evadarea se produce. Uneori însă, aceste intervenții se transformă în adevărate acte de represiune care se pot termina chiar fatal.

dreamstime_xxl_8201412-1170x777

„Rămâi cu noi sau mori” ar putea fi una dintre concluziile care ar sumariza foarte bine gestul recent al unor părinți care au dorit neapărat să își mențină fiul în religia lor. Mai precis, cei doi părinți din Statele Unite si-au biciuit fiul în vârstă de 19 ani cu un cablu electric și cu o curea până ce acesta a decedat, informează The Guardian. Totul s-a întâmplat în timpul unei „sesiuni de consiliere spirituală”. Nu a fost singura victimă. În vârstă de 17 de ani, fratele lui Christopher a fost, de asemenea, bătut și internat în spital în stare gravă.

În urma cercetărilor, procurorii au aflat că Lucas a fost chinuit timp de 12 ore de către părinți, la care s-au mai adăugat și alți membri ai cultului religios Biserica Creștină a Cuvântului Vieții din statul New York. La o primă înfățișare, un judecător a decis că există dovezi suficiente pentru a susține acuzațiile. Cu toate acestea, cei șase inculpați au pledat ca nevinovați.

Nu este sigur motivul pentru care Lucas dorea să abandoneze religia părinților, însă, până la urmă, detaliile nu sunt semnificative. Pe fond, problema în sine poate fi rezumată la două aspecte. Unul ține de decizia de a părăsi biserica, iar a doua de atitudinea celor care rămân, familia sau comunitatea spirituală, în ansamblul ei.

Adio! Vreau să plec

Deplasările de la o religie la alta, dar chiar și între confesiunile creștine, sunt un fapt obișnuit, deși nu se petrec peste tot cu aceeași intensitate. Sunt creștini care se convertesc la Islamism, dar și viceversa. În special, musulmanii deveniți creștini sunt cei mai expuși persecuțiilor. Însă, fenomenul nu este limitat doar la un anumit spațiu geografic sau la o anumită gândire religioasă. Chiar și în creștinism pot fi identificate situații de represiune și nu doar în Evul Mediu și nici doar în biserica părinților lui Lucas.

Pe de altă parte, există și creștini care abandonează total credința părinților, așa cum pare să fi fost, de fapt, și cazul nefericit al tânărului ucis. În această privință pot fi identificate două forme de abandon. Poate că cea mai des întâlnită, mai ales în rândul adolescenților, este ruperea totală de valorile religioase și alunecarea în secularism. Mai exact, aproape două treimidintre tinerii care au crescut într-o familie creştină şi care au primit educaţie religioasă pleacă din biserică până să împlinească 20 de ani. A doua modalitate este cea a convertirii prin schimbarea confesiunii religioase, aceasta fiind una dintre variantele care generează aproape instantaneu represiuni. Deși diferite ca motivație și orientare, cele două variante au ca element comun „sfidarea” religiei părinților, cu toate consecințele care decurg de aici.

Părinți cu intenții bune, dar cu acțiuni greșite

Problema este generalizată din cauza incapacității autorilor de represiune de a înțelege că în materie de religie explorările, introspecțiile și deciziile nu pot fi decât personale. Cu atât mai ciudată este acțiunea părinților lui Lucas cu cât ea se produce într-un spațiu geografic obișnuit cu ideea de toleranță și comunicare  interreligioasă.

Roger Dudley oferă o posibilă explicație cu privire la acest gen de atitudini. Persoanele care cred că există adevăruri absolute devin mai inflexibile față de opțiunile care contrastează cu convingerile proprii. De aici se naște sursa unui conflict care crește în intensitate. Poate fi generat acasă și exportat și în biserică. Mai mult de atât, părinților nu le place să își vadă valorile ignorate sau chiar încălcate. Frustrările lor se accentuează pe fondul unei anumite doze de sensibilitate, așa cum se găsește la capitolul religie.

Biserici îndrăgostite doar de adevărul lor

Dincolo de aceste explicații care țin de psihologia intrinsecă a părinților, mai intervine una care ține de structura interioară a unor religii. De exemplu, există mii de biserici creștine mici, independente, pe teritoriul SUA, multe dintre ele cu o teologie fundamentalistă foarte strictă, a declarat David Bromley, profesor de religie la Virginia Commonwealth University. „Credințele lor pot genera o rezistență puternică atunci când un membru dorește să plece”, a mai spus el. „Dacă ești parte a unui grup foarte conservator în care nu există decât o singură cale, iar acel grup este rămășița credincioasă, atunci abandonarea grupului este o problemă foarte gravă, din punctul de vedere al membrilor”, a comentat Bromley.

Problema se pune în acești termeni aproape peste tot, poate chiar mai mult în spațiile tradiționale, adică acolo unde religia este experimentată mai mult la nivel de inerție, ceea ce le face să nu se confrunte cu un fenomen al convertirilor prea accentuat. De exemplu, în România această problemă este aproape ca și inexistentă. Conform unei statistici din acest an, schimbarea religiei este un fenomen izolat în România, doar 4% dintre participanții la studiu declarând că și-au schimbat, de-a lungul timpului, confesiunea. Motivația nu constă neapărat într-un atașament față de religia tradițională a părinților și strămoșilor. Religia majoritară este percepută ca un semn de identitate, ca o formă de apartenență și nu una care să atragă trăiri intense ale valorilor religioase. De fapt, aceeași statistică atestă faptul că doar 45% dintre cei chestionați participă cel puțin o dată pe lună la slujbe sau alte evenimente religioase. Chiar și în aceste condiții, restul nu are ezitări în a-și afirma cu convingere apartenența religioasă.

Indiferent de direcția plecării (spre „lume” sau spre o altă religie), intervine un element comun care derivă din faptul că părinții sau comunitatea religioasă ignoră un fapt fundamental. Preotul Vasilios Thermos, în cartea Pentru o înțelegere a adolescenței, avertizează că copiii au tendința „de a crede deoarece cred și părinții lor și, de obicei, cred într-o calitate și mentalitate asemănătoare cu a părinților”. Problema, în opinia teologlui ortodox, este „de a se preface din religiozitatea de tip moștenire într-una ce satisface real setea de înțelesuri și sensuri”. Aici poate să apară breșa care îi determină pe unii tineri să se abandoneze cu trup și suflet în apele tulburi ale secularismului sau pe alții să se se orienteze spre alte valori decât cele ale părinților.

semneletimpului.ro

Despre infoCrestin

Citeste si:

Știința confirmă că viața începe chiar din momentul fecundării

Comunitatea științifică continuă să aducă dovezi pentru a demonstra că viața începe încă din momentul …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!