Riscând executarea pentru că a ales creștinismul

O femeie sudaneză, de 27 de ani, are timp până astăzi să renunțe la creștinism, ca să poată trăi. În caz contrar, guvernul sudanez îi va pedepsi cu moartea convertirea de la islamism – considerată apostazie – și căsătorirea cu un bărbat creștin – considerată adulter.

Meriam Yehya Ibrahim, însărcinată în luna a opta cu un al doilea copil, se află în prezent în arest, împreună cu copilul ei care n-a împlinit încă doi ani. Tânăra femeie a fost arestată în luna august a anului 2013, după ce un membru al familiei ei a acuzat-o de adulter fiindcă s-a căsătorit cu un sudanez creștin. Potrivit legii islamice Sharia, o femeie musulmană nu are voie să se mărite cu un bărbat nemusulman, căsătoria lor (dacă ar avea loc) ar fi considerată adulter. Așa că judecătorii au adăugat pe lista capetelor de acuzare și apostazia, după ce femeia le-a spus că nu poate fi acuzată de adulter fiindcă și ea este creștină.

Meriam a fost crescută creștin-ortodoxă, de către mama ei, după ce tatăl, de religie islamică, le-a abandonat, relatează Al Jazeera. Această istorie însă nu a fost suficient de convingătoare pentru judecători. Tânăra a fost condamnată de o curte din Khartoum, pe 11 mai. Ulterior, a primit și un ultimatum pentru retractarea credinței, retractare care, odată refuzată, ar putea-o costa o bătaie cruntă cu biciul, înainte de a fi executată, scrie Sudan Tribune.

Reacții diplomatice

Cazul lui Ibrahim a intrat în atenția reprezentanților politici ai mai multor țări, care au luat poziții vehemente împotriva sentinței. Activiștii pentru drepturile omului au criticat aspru situația la care s-a ajuns și au cerut guvernului sudanez să respecte libertatea de credință. „Detaliile acestui caz expun imixtiunea nepermisă a regimului în viața personală a cetățenilor sudanezi”, scria Sudan Change Now Movement, o asociație de activiști, într-o declarație publică. Amnesty International transmitea, prin vocea cercetătoarei Manar Idriss că „a condamna o femeie la moarte pentru alegerea ei religioasă și la biciuire pentru că s-a căsătorit cu un bărbat aparent de altă religie este oribil și nu ar trebui nici măcar luat în calcul vreodată.”

Ambasada Marii Britanii, cea a Olandei, cea a Canadei și cea a Statelor Unite au transmis o declarație comună prin care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la decizia curții, solicitând autorităților Sudaneze să abordeze cazul lui Ibrahim cu compasiune: „Suntem îngrijorați de sentința violentă care ar putea fi aplicată ca urmare a descoperirii adulterului”, se arată în declarația care, deși pare că nu contestă definiția adulterului, este totuși vehementă împotriva sentinței. „Cerem guvernului Sudanului să respecte dreptul la libertate religioasă, inclusiv dreptul de a-ți schimba religia sau credințele, un drept care este consfințit de legea internațională privind drepturile omului, precum și de Constituția Interimară adoptată de Sudan în anul 2005”, mai spun diplomații.

Realitatea din teren

Constituția Interimară a Sudanului se bazează pe Legea Islamică (Sharia) ca o sursă a legislației, mai ales în nordul țării, predominant islamic. În Sudanul de Sud, cetățenii se bucură de o libertate mai mare de credință, dar trei sferturi din populația țării este concentrată în nord. În plus, mulți creștini au fost nevoiți să fugă din sud în nord, din cauza războiului civil. În zonele în care sunt majoritari, și creștini și musulmanii își ignoră doleanțele. În nord, deși sunt obligați prin lege, cei mai mulți angajatori musulmani nu le acordă creștinilor 2 ore duminica, înainte de 10.00 am, pentru a participa la serviciile divine. Cei mai mulți creștini se adaptează, închinându-se vinerea, sâmbăta sau duminica seara. Școlile țin ore duminica, iar elevii creștini nu sunt scutiți dacă lipsesc. În sud, acolo unde creștinii sunt majoritari, musulmanii nu au liber vinerea în ziua lor de rugăciune, iar școlile nu îi scutesc pe elevii islamici care lipsesc de la ore în această zi. Diferența este însă că nu există o lege care să ceară creștinilor să adapteze condițiile la religia islamică.

Ce soluții reale există

În general, legislația Sudanului nu pare oricum o motivație suficientă pentru respectarea libertății religioase. De aceea e de așteptat ca apelurile ambasadelor să nu constituie o presiune foarte mare pentru guvernul sudanez.

Reprezentanți ai delegației Uniunii Europene la Khartoum au apelat în schimb la un argument mai puternic. Aceștia au subliniat într-un comunicat că „în contextul convențiilor ONU și al celor ale Uniunii Africane, Sudanul are o obligație internațională de a apăra și de a promova libertatea religioasă.” Metodele coercitive aplicate la nivel internațional se văd, de departe, drept mai eficiente, cu atât mai mult cu cât au dat deja roade. Rolul pivotal al Statelor Unite în referendumul pentru independența Sudanului de Sud (2011) este o dovadă a faptului că amenințările privind retragerea ajutoarelor, aplicarea unor inderdicții la importuri-exporturi, și chiar aplicarea de sancțiuni financiare sunt eficiente în dirijarea națiunii către cultivarea libertății. De aceea UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, le recomanda în raportul anual emis în anul 2012. Rămâne de văzut în ce măsură efervescența reacției comunității internaționale în cazul Ibrahim va da roade. Până atunci însă, creștinii din lumea întreagă se roagă pentru situația coreligionarilor lor din Sudan.

semneletimpului.ro

Despre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload