Motivul pentru aceasta este bineinteles profitul obtinut de pe urma acestei masinarii, deoarece statul plateste 2.5 milioane de coroane norvegiene (325.500 de dolari) pentru fiecare copil luat de Barnevernet. In consecinta, mii de ofiteri angajati ai institutiei sunt platiti gratie copiilor rapiti. Si cand luam in considerare si faptul ca autoritatile Protectiei Copilului primesc un bonus de 150.000 de coroane per copil, puteti intelege de ce confiscarea copiilor a devenit atat de atragatoare. Organizeaza pana si un festin pentru fiecare copil rapit.

Mai exista si factorul parintilor adoptivi. Conform statisticilor, deseori intalnim asemanari dramatice intre numele de familie ale celor selectati drept parinti adoptivi si cel al angajatilor institutiei. A fi parinte adoptiv este de asemenea foarte atragator, din moment ce anual primesti 300.000 de coroane pentru fiecare copil. Unele familii privilegiate se bucura de prosperitate prin adoptia a 3-4 copii.

Insa, dupa cum mentionam mai sus, venitul insuficient la nivel de familie este unul dintre motivele confiscarii. Sedef Mustafaoglu este una dintre victime. Aceasta era cat pe ce sa-si piarda copiii deoarece era platita prost si-si schimbase domiciliul de doua ori.

“Salariul meu era de 16.000 de coroane.

Sotul meu castiga putin mai mult. Au pus ochii pe noi. Au venit si ne-au zis ca venitul nostru este insuficient. Unul dintre copiii mei sufera de epilepsie. Trebuie sa-i acord atentie speciala. Intr-o zi mi-au invitat fiica in varsta de 17 ani la institutie pentru a da un interviu. Initial am ezitat, dar mai apoi mi-am impachetat rapid lucrurile si am fugit in Turcia.

Cateva zile mai tarziu, un angajat al institutiei al carui nume nu vreau sa-l dezvalui ne-a anuntat ca avem alcatuit un dosar pe numele nostru. Daca mai asteptam putin, ne-ar fi luat copiii. Ne-a informat pana si despre continutul dosarului. Unul dintre motive era acela ca imi culc fiul epileptic in acelasi dormitor cu mine.

Adevaratii bolnavi sunt ofiterii institutiei. Imi culc fiul in aceeasi camera cu mine pentru a putea interveni rapid in cazul in care intervine ceva urgent peste noapte. Din fericire, le-am putut scapa, insa acum imi este teama sa ma intorc in Norvegia, care este a doua mea casa de cand m-am mutat acolo la varsta de 9 ani si in care am petrecut 32 de ani.”

Mustafaoglu e de parere ca din banii platiti parintilor adoptivi, mai degraba ar imparti cativa si cu parintii saraci.

“Motivatia lor reala este de fapt alta. Avem de-a face cu o mafie oficiala; o mafie statala care rapeste copii.”

Intre timp, pot fi observate o serie de tragedii cauzate de parintii adoptivi:

Intr-unul dintre cazuri, avem povestea unei fete numita Ann Helen Nilsen ce a fost separata de familia ei la varsta de 15 ani. Fata a fost data unui barbat incarcerat pentru viol, fiind in consecinta abuzata sexual timp de 5 ani.

O femeie de 50 de ani ce avea in grija un copil in varsta de 7 ani l-a injunghiat pe acesta in maini si picioare de multe ori in decursul a mai multi ani.

Un baiat de 16 ani a fost prins si supus violentei de catre politie in timp ce incerca sa scape de tatal sau. Tatal a fost tinut in inchisoare timp de trei zile pentru relatarea actelor de violenta respective.

Sute de copii au fost facuti victime ai drogurilor si altor substante asemanatoare in timp ce locuiau in camine.

944 de persoane care au crescut “sub tutelajul” Departamentului de Servicii Sociale au dat in judecata municipalitatea din Oslo pentru neglijenta si violenta la care au fost supusi de catre institutie intre 2006 si 2008. Municipalitatea a fost amendata cu 562 de milioane de coroane compensatie in urma acestui caz.

A fost dezvaluit ca in 52 de procese deschise incepand cu anul 2000, in jur de 1500 de copii au fost victimizati si supusi abuzului sexual in timp ce erau in grija institutiei.

“Daca lucrezi pentru Drepturile Omului in Norvegia, oricand ti se poate intampla orice”, declara Reikaras. Din acest motiv, primul ministru ceh Bohuslav Sobotka, care critica cu tarie statul norvegian pentru metodele naziste folosite asupra parintilor si copiilor, i-a propus oferirea cetateniei. In final, Reikaras a mentionat si moartea misterioasa a lui Tor Bertelsen, un avocat pentru drepturile omului aflat mereu sub amenintare si a carui licenta fusese revocata.

“Daca celelalte tari nu vor aplica sanctiuni Norvegiei, ‘pragul democratiei’, si daca metodele tarii nu vor fi dezvaluite, acest barbarism nu va inceta.”

Guvernul României este somat să dea explicații în privința cazului familiei de români care și-a pierdut copiii în Norvegia.

Senatorul Titus Corlățean cere premierului, ministrului de Externe și celui al Muncii și Familiei să vină în Parlament și să spună ce anume au făcut pentru ca familia Botnariu să își recupereze copiii luați de statul norvegian.

Titus Corlățean solicită Guvernului României intreprinderea unor demersuri politico-diplomatice de urgență pe relația cu Guvernul norvegian pentru facilitarea reîntregirii cât mai curând posibil a familiei Bodnariu cu cei cinci copii minori care le-au fost luați în cursul lunii noiembrie de instituția norvegiană de protecția copilului (Barnevernet) printr-o interpretare considerată abuzivă a principiului “interesul superior al copilului” și printr-o serie de acțiuni disproporționate față de situația reală din familie.

Marius şi Ruth Bodnariu au povestit, la Antena 3, că totul s-a întâmplat după ce fiica lor în vârstă de 10 ani ar fi spus la școală că părinții ei o lovesc uneori, acasă.

Mai mult, în acest proces s-ar fi implicat inclusiv o învățătoare a copiilor, care a dorit să sesizeze autorităților că cei doi părinți își îndoctrinează copiii. Totul, după ce una dintre fete a cântat la școală un cântec religios.