PASTORE, TU M-AI TRIMIS IN IAD !!

Vă prezentăm o scrisoare din partea unui om de afaceri, care a ajuns în IAD, către pastorul lui. Scrisoarea este foarte clară și nu necesită nici o explicație.
Cu respect și dragoste,
Mike Olari
Dragă Pastore
Am ajuns la destinația finală. Nu numai că nu am găsit ce mi-ai zis, dar este îngrozitor. Totul în jurul meu este durere și agonie. Pentru început am crezut că este un vis prost, dar imediat am realizat de fapt, că este un adevăr dur și sumbru. Era de fapt IADUL.
Am început să îmi pun tot felul de întrebări, Cum?, De ce?, și Pentru ce am ajuns aici? Din toate discuțiile și întâlnirile noastre, la tot felul de mese festive, nu mi-ai dat nici cea mai vagă idee că aș putea sfârși aici. Dimpotrivă, după fiecare întâlnire cu tine, mă simțeam tot mai sigur pe situație și eram sigur că o să sfârșesc bine, doar sunt cel mai devotat donator!
Dar uite, nu numai că n-am sfârșit bine, dar și mult prea repede… Accidentul de care am avut parte și care mi-a curmat viața pământească, a fost unul teribil. Fiind beat, nici nu mi-am dat seama ce fac, dar sunt convins că Dumnezeu, care iubește toți oamenii, uneori trebuie să intervină într-un mod dramatic, pentru a pune capăt nebuniilor noastre și jocului nostru “de-a biserica”. După ce m-am dezmeticit puțin și am realizat că sunt în iad, am început să-mi deapăn toată viața mea, precum bogatul din pilda cu Lazăr… Încetul cu încetul au început să se clarifice lucrurile.
Este adevărat că tu, de la amvonul bisericii, spuneai exact ce trebuie, dar în desele noastre întâlniri, niciodată nu m-ai făcut să înțeleg că eu nu trăiesc viața mea de creștin cum ar trebui. Stând aici, în chinul insuportabil din văpaia iadului, m-am gândit de ce ai fost atât de tolerant cu mine și viața mea, iar răspunsul nici nu a fost greu să îl dau, pentru că aveai mereu proiecte care costau mulți bani, iar la mine îi găseai întotdeauna. De frică să nu pierzi sponsorizarea de care depindeai atât tu cât și biserica ta, ai preferat să fi foarte finuț cu mine, iar astfel m-ai lăsat să merg spre iad.
Îmi amintesc cum a început prietenia noastră și cum a decurs, până ce în cele din urmă, iată finalul ei trist și îngrozitor.  Era aniversarea voastră. Împreună cu soția am decis să vă facem un cadou, un bilet într-o stațiune frumoasă, unde să vă puteți relaxa și să vă refaceți. Ai fost foarte recunoscător și începând din acel moment, familiile noastre au stabilit o relație apropiată. A urmat momentul în care a trebuit să construim o nouă clădire. Am fost primul care, cu toată inima, am donat cei mai mulți bani pentru această construcție. Desigur că la finalul construcției, ai simțit nevoia să mă răsplătești și m-ai cooptat în comitetul bisericii. Este adevărat că pentru început, doar în comitetul administrativ. Următorul pas a venit de la sine. Eu aveam mai mulți prieteni (oameni cu bani) care eu i-am propus pentru comitet. Bineînțeles că nu ai putut să mă refuzi, fiindcă atât eu cât și ei, am pus cei mai mulți bani la construcția bisericii. Astfel a fost format comitetul administrativ. A fost numai o chestiune de timp, până ce comitetul spiritual al bisericii, n-a mai avut nici un cuvânt de spus, fiindcă noi, cei care am sponsorizat cu cei mai mulți bani această lucrare, aveam totdeauna ultimul cuvânt. De acum noi conduceam, fiindcă noi am dat banii. Din păcate, banii vorbesc în cele mai multe biserici…
Și uite așa, biserica a luat o nouă direcție, fiind condusă după principiile firești, nu după Cuvântul Biblic.
Îmi amintesc cum noi cei din comitetul administrativ îți spuneam, pe cine să pui la predică și pe cine nu… Cei ce doreau să predice mai des, trebuiau să fie în relații bune cu noi, iar pentru asta ei trebuiau să evite subiectele care ne-ar fi condamnat, pe noi cei cu bani. De multe ori, tu știai că banii noștri nu erau tocmai curați, dar deja erai așa de dependent de ei că nu-ți mai permiteai să ne corectezi. Apoi au început alte compromisuri, pe care le-ai făcut, tot pentru a nu-ți pierde sponsorii. Îți aduci aminte când copilul unuia dintre cei din grupul nostru a divorțat? A trebuit să îl scoți basma curată, cu toate că ai știut că el era vinovat. Apoi îți amintești când ți-am spus că am avut o aventură extraconjugală, cum m-ai asigurat că Dumnezeu în dragostea Lui mă iartă (și ai adus în discuție cazul lui David) și totul a rămas între noi doi. După acea întâlnire, nu numai că s-a mai repetat acel lucru, dar conștiința mea era acum foarte liniștită…mi-am zis: Doar păstorul știe Biblia mai bine ca mine și este ok ce-am făcut. Doar și Dumnezeu vede cât de mulți bani am dat la biserică!
Apoi mi-a venit în minte momentul când aveai mare nevoie de bani pentru extinderea clădirii, iar eu la acea întâlnire ți-am mărturisit că sunt pe punctul de a divorța, lucru care s-a și întâmplat. Bineînțeles că eu am fost foarte generos cu tine și în acel moment, iar soția mea a plătit singură prețul divorțului, fiindcă ea l-a cerut. Ei bine, ea l-a cerut, fiindcă eu aveam aventurile mele amoroase în afara căsniciei, iar tu știai adevărul…dar nu m-ai acuzat prea tare fiindcă aveai nevoie de donațiile mele… Toate astea și multe altele m-au dus pe mine în iad…
Ce crezi că se va întâmpla cu tine, dacă vei continua cu compromisurile acestea? Am întâlnit aici multe persoane pe care le-am cunoscut, din multe biserici, dar mai trist este faptul că sunt aici cu noi păstori, care așa ca tine au făcut tot felul de compromisuri, pentru a arăta bine pe dinafară, dar înauntru este teribil. Pastore, iadul există și este teribil, Biblia este adevărată și trebuie trăită. Venirea lui Isus este mai aproape ca oricând. Sper ca această scrisoare să te pună serios pe gânduri, nu numai pe tine ci pe toți pastorii și oamenii de afaceri, care se joacă de-a pocăința și cred că dacă au bani, pot să-și permită orice. Chiar în momentul în care începusem să mă împac cu gândul că-mi merit soarta din plin, ceva extraordinar s-a întâmplat. M-am trezit din coma profundă în care eram și am început să strig către Dumnezeu și să-I implor mila. El a fost bun și mi-a acordat încă o șansă. Bineînțeles, că primul lucru pe care o să îl fac, imediat ce mă pun pe picioare, o să-mi rezolv problema mea cu Dumnezeu.  Dar tu Pastore, ce vei face?

Despre

Citeste si:

Știința confirmă că viața începe chiar din momentul fecundării

Comunitatea științifică continuă să aducă dovezi pentru a demonstra că viața începe încă din momentul …

Un comentariu

  1. Sper ca intamplarea nu e reala pentru ca atunci va trebui sa reflectam iarasi la cuvintele Domnului “nu te teme turma MICA”. Calea care duce la mantuire este ingusta, putini fiind cei care ajung sa umble pe ea.
    Mantuirea este in primul rand datoria fiecaruia, oricat ajutor am primi totusi nu putem neglija comuniunea cu Domnul.
    Nu va ganditi ca se refera la o Biserica mica ci la faptul ca putini oameni au inima sincera, lipsita de ura, egoism si ura.
    Deseori uram mai mult fratii crestini, poate chiar cunoscuti, din motive economice, sociale sau teologice.
    Teologia, dogma, rigoarea nu pot mantui pe nimeni, ele sunt doar datorii.
    Smerenia, Dragostea, Credinta, Speranta, Rabdarea, astea sunt adevaratele virtuti care ne aduc in Hristos si pe El in inimile noastre fara sa ne inselam singuri marturisind cu gura, nu cu inima si cu viata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!