„Nu mă îngropați!” Strigătul viral al unui copil „plecat” prea devreme

Uitarea este umană. În exces însă, poate conduce la indiferență și ignorarea dramelor celor din jur. Este nevoie, câteodată, de o tragedie pentru ca ființa umană să fie trezită din reverie.

dreamstime_xxl_59845406-1170x780

Fareed Shawky avea doar 9 ani când a cunoscut pe propria piele ce înseamnă confruntarea cu ororile războiului. O lecție amară pentru un biet copil, aflat încă la vârsta jocului. Tocmai ieșise afară cu câțiva prieteni. A fost o alegere fatală, fiind secerat de schijele unui atac cu rachete, deja o parte a normalității care caracterizează conflictul civil din Yemen, un spațiu uitat, ignorat de opinia publică. A fost nevoie de videoclipul unui reporter pentru ca memoria oamenilor să fie reactivată.

„Nu mă îngropaţi”, spune micuţul Fareed printre lacrimi. Știe deja ce însemnă moartea. A văzut-o de mai multe ori în lungul război civil. Știe și că oamenii care mor sunt îngropați.

Aflat întâmplător în spital, un fotograf din Yemen a devenit fără voia sa martor al dorinței lui Fareed și al expresiei de teamă care i se putea citi pe față. A filmat momentul fără să își imagineze ce va urma. „Am crezut că a fost doar rănit”, a povestit fotograful Ahmed Basha, pentru CNN.  „Nu am fost sigur că am reuşit să înregistrez ce a spus, eram preocupat mai mult de imagini”. Din nefericire, câteva zile mai târziu, Fareed a murit. Rănile pe care le avea la cap au fost prea adânci. Copilul a fost îngropat, în grabă, într-un cimitir de familie. Atunci când ziaristul a aflat de moartea băieţelului, a început să caute printre înregistrările sale. A găsit povestea micuţului, pe care a dorit să o facă publică.

Durerea virală a unui copil

Filmuleţul a devenit rapid viral pe reţelele de socializare şi a readus în prim-plan războiul din Yemen. „Este războiul pe care lumea l-a uitat. Fareed ne aminteşte de această catastrofă umanitară”, au declarat activiştii pentru drepturile omului.

Povestea copilașului a devenit peste noapte emblematică pentru situația din Yemen. Activiștii folosesc hashtagul „#dontburyme” pentru a solicita încetarea vărsării de sânge. Băiețelului i s-a dat chiar și un alt sume: „Aylan Kurdi din Yemen”, asociindu-l astfel cu copilul sirian al cărui trup a fost găsit pe malul turcesc al Mediteranei. Hashtagul a fost folosit inițial doar în limba arabă, însă mai mulți utilizatori au considerat că această poveste trebuie să fie cunoscută în toată lumea. Așa a apărut și versiunea în limba engleză.

„Familia este recunoscătoare pentru faptul că povestea lui Fareed a ajuns în toată lumea”, spune fotograful. „Părinții speră că aceasta va schimba viața yemeniților care suferă de foarte mult timp”. Copiii sunt printre primele victime ale unui conflict în care fiecare dintre părțile implicate (mişcarea şiită rebelă şi susţinătorii preşedintelui demis) a demonstrat o desconsiderare flagrantă pentru viață, potrivit unui raport al Amnesty International publicat în această vară. Astfel, dintre yemeniții care au fost uciși sau răniți, 95% au fost civili, potrivit unui raport recent al ONU, iar dintre aceștia 500 au fost copii, susține și UNICEF.

Organizaţia Naţiunilor Unite numește situația de acolo ca o „catastrofă umanitară”. De la mijlocul verii, au fost ucişi sau răniţi peste 27.000 de oameni. „Descoperirile noastre indică faptul că Yemen este țara cu situația cea mai rea din lume în privința violenței față de civili, mai devastatoare chiar decât criza din Siria și Irak”, a apreciat Robert Perkins, autor al raportului Amnesty International.

Imaginile care scot omenirea din letargie

La fel s-a întâmplat și cu valul de imigranți care a lovit Europa. Inițial, teama s-a amestecat cu repulsia. A fost necesară o singură imagine pentru care situația să se vadă așa cum e ea de fapt. Protagonist fără voia lui a fost Aylan Kurdi, copilașul de trei ani adus la mal de valuri, cu faţa adâncită în nisipul ţărmului, devenit simbolul ororilor şi disperării unor fiinţe nevinovate. Artistul indian Sudarsan Pattnaik i-a adus un omagiu băieţelului sirian, realizând o sculptură din nisip cu imaginea trupului acestuia.  Alături de sculptura realizată, Sudarsan Pattnaik a scris mesajul:

„Umanitatea a eşuat. Ruşine, Ruşine, Ruşine.”

Au fost genul de mesaje care au convins personalități publice și oameni politici că trebuie să se reorienteze. Amir Khan, deținător a două titluri mondiale în box, a decis să se implice în criza refugiaților după ce a văzut fotografia corpului lui Aylan. „Știu că pot oricând să cumpăr orice îmi doresc, dar prefer să fac muncă de caritate acum”, povestește Amir.

Chiar și în politica europeană s-au resimțit efectele. „Am văzut cu toţii şi imaginea aceea cumplită cu băieţelul mort în Turcia şi am fost cutremuraţi. Aşa am luat decizia (de a-i lăsa să vină, n.r). Aş lua din nou aceeaşi decizie”, a spus cancelarul german. Este interesantă declarația lui Merkel, dacă se ține cont că doar cu câteva zile înainte reușise să genereze un val de reacții negativ după ce, într-o dezbatere cu elevii unui liceu german, i-a spus unei fete provenite dintr-o familie de imigranți că Germania  nu poate primi mii și mii de imigranți care așteaptă în taberele de refugiați. Merkel i-a spus foarte clar că „singurul răspuns pe care îl avem este că nu va mai dura mult până aceste cazuri vor fi lămurite… dar unii vor trebui să plece înapoi. Cred că într-un an de zile.” A fost momentul în care fetița palestiniancă a început să plângă, impresionându-i pe telespectatori.

Acestor suite de imagini care au bulversat conștiințe și au spulberat indiferențe li se poate adăuga și fotografia cu o fetiță dintr-o tabără de refugiați sirieni, care, cu o privire temătoare, cu mânuțele ridicate deasupra capului,  îi cerea fotografului să nu o „împuște”. Fotografia ei a fost distribuită de mii de ori pe internet. „Foloseam un teleobiectiv și ea a crezut că e o armă”, a relatat fotograful. A fost încă una dintre imaginile care fac cât un milion de cuvinte.

Speranța umanității poate că stă tocmai în genul de reacții generate de imagini de acest tip. Este trist, totuși, că trebuie ca unii copii să treacă prin drame fatale pentru ca sensibilitatea adulților să fie atinsă. Și nici măcar nu este suficient. În mediul online emoțiile dispar tot atât de repede precum răsar. Deocamdată niciunul dintre acești copii nu a beneficiat de o manifestare de solidaritate precum au avut ziariștii de la Charlie Hebdo. Spune și aceasta ceva despre natura și interesele umane.

semneletimpului.ro

Despre infoCrestin

Citeste si:

Franta: DA vălului ISLAMIC în şcoli, NU slujbelor la TV

Marlène Schiappa, secretară de stat pentru egalitatea bărbaţi – femei, aprobă vălul islamic, dar este …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!