Misionari romani in Malawi, Africa Centrala

Inca din anul 2006, familia Marianciuc, Emilian si Loredana, impreuna cu copiii lor, Samuel( 7ani) si Salomeea (2 ani), lucreaza ca si misionari in Malawi, Inima Calda a Africii, trimisi de Adunarea Crestina dupa Evanghelie din Siret. Ei sunt implicati in diferite lucrari cum ar fi: Plantarea de noi biserici, grupuri de studiu biblic, gradinite crestine, grupuri vestea buna pentru copii si adolescenti, Scoala Biblica, si altele. Au nevoie de sustinerea dumneavoastra in rugaciune: atat pentru protectia lor fizica cat si cea spirituala! Pentru mai multe detalii puteti vizita: www.luminapentru africa.com

Despre Emilian si Loredana Marianciuc si inceputul lucrarii lor  in Malawi .

Emilian, face parte dintr-o familie crestina cu 11 copii, din orasul Siret, avand o copilarie plina de peripetii si ca un fiu ratacitor, la varsta de 18 ani il primeste pe Domnul Isus Hristos ca Domn si Mantuitor personal, eveniment care ii schimba viata radical. Cu o dragoste pentru Domnul si lucrarea Lui porneste in pregatirea de 2 ani a unei scoli de misiune.Loredana,face parte dintr-o familie necrestina, cu 3 copii ramasi cu mama lor in primii ani ai vietii. La varsta de 12 ani, ajunge prima data intr-o adunare crestina, alaturi de mama ei. Aceasta intalnire cu o lume total diferita de mediul in care traise, a fost coplesita de dragostea si frumusetea lui Dumnezeu. Il primeste pe Domnul in inima ei, si viata, scopurile si planurile ii sunt indreptate spre o alta directie. Cu ravna si dragoste pentru Domnul incepe sa fie implicata in lucrarea cu copiii de la varsta de 13 ani.Această dorinţă pentru misiune  in Africa început la amândoi în timpuri şi locuri diferite. Încă dinainte de a ne cunoaşte, soţia mea, Loredana, la vârsta de 13 ani a fost cercetată printr-o predică despre nevoia de misionari în ţările în care nu s-a auzit încă Evanghelia.

De atunci, a început să se gândească la oamenii din Africa. Era ca un vis sau o dorinţă puternică dar care părea, pe vremea aceea, imposibil de îndeplinit. Pentru mine această dorinţă a venit în urma unei tabere de tineret la care am participat, organizată la Sighet. În tabără s-a prezentat lucrarea din Malawi. Tot aici am aflat că urma să se deschidă o şcoală de misiune pentru 2 ani. Am plecat acasă cu această dorinţă de a mă implica în misiune. Deoarece lucrurile nu îmi erau foarte clare cu privire la ce trebuia să fac de-acum, unul din fraţii din biserică, Alex Clapa, un prieten de-al meu, m-a încurajat să merg la această şcoală. Ne gândeam că pregătirea pe care mi-o putea oferi şcoala de misiune oricum îmi va folosi fie în adunare fie în misiunile din Moldova, chiar dacă nu voi avea ocazia să merg într-o ţară unde Evanghelia să nu fie prea mult cunoscută. În 2003 am început şcoala şi aici am cunoscut-o pe Loredana, dar încă nu ştiam despre dorinţa ei de a merge în Africa. Ne-am împrietenit tot mai mult şi amândoi aveam aceeaşi mare pasiune de a-L sluji pe Domnul în câmpul de misiune. Nu după multă vreme, cercetând voia Domnului cu privire la viaţa noastră, am primit confirmarea că Domnul ne pregătise unul pentru altul şi ne-am căsătorit.

Dorim să Îl slăvim pe Domnul cu viaţa noastră, cu tot ceea ce facem, iar dorinţa aceasta de a duce Evanghelia până la marginile pământului, până la cei care nu au auzit-o încă, a fost aşezată în inima noastră de Dumnezeu. El ne-a vorbit în mod personal la amândoi că ne vrea implicaţi în misiune încă dinainte de a ne călăuzi în privinţa căsătoriei. Deşi am avut unele îndoieli legate de locul unde aveam să lucrăm, deoarece foarte puţini din jurul nostru ne-au încurajat să mergem în Africa, am contat doar pe călăuzirea primită din partea lui Dumnezeu.Cei de la şcoala unde eram puneau deja bazele unei misiuni în Malawi. În această situaţie am văzut o poartă deschisă pentru noi. Şi pentru început, ne-am hotărât să ne implicăm în această lucrare din Malawi.Nu ne venea să credem că suntem în sfârşit aici! Am ajuns pe 14 octombrie 2006. Era ceva cu totul nou pentru noi şi, din această cauză, aşa cum am mai spus, ne încercau şi sentimente de teamă. Ni se îndeplinise dorinţa la care visasem de multă vreme, dar eram conştienţi că de-acum începe viaţa efectivă de misiune, cu toate responsabilităţile ei.Am fost primiţi cu mare căldură de către misionarii care erau deja aici. Ei ne-au ajutat cu răbdare să ne acomodăm cu noua locuinţă şi cu noua cultură în care intrasem. Zona în care locuim aici este foarte frumoasă, deoarece clădirea misiunii din Zomba este situată pe un platou mai înalt care are în vecinătate o pădure. Cel mai uşor ne-a fost adaptarea la condiţiile fizice, aş putea spune. Clima, hrana, nivelul de trai, condiţiile de locuit şi transportul nu au constituit lucruri care să ne creeze probleme prea mari, deoarece toate acestea nu erau foarte diferite de unde veneam noi. În general ne-am acomodat repede cu noua viaţă. Dar ceea ce a fost şi este câteodată greu pentru noi, este adaptarea la condiţiile culturale, oamenii de aici fiind foarte diferiţi de noi, ei au o altă mentalitate, apoi mai au şi tot felul de tradiţii, obiceiuri şi credinţe specifice africanilor.

După prima lună de acomodare, am început să ne implicăm şi noi în lucrarea de aici.Soţia mea este implicată în lucrarea cu copiii, având câteva grupe în localităţi diferite, pe care le întâlneşte în mod regulat. Aceşti copii provin din familii care au diferite religii, unii dintre ei sunt chiar copii ai străzii. Una dintre aceste grupe se desfăşoară în Nkulumba, un sat de lângă oraşul în care locuim. Aici vin de obicei 25-30 de copii în fiecare duminică. Aceşti copii au un lucru deosebit, le place foarte mult să înveţe versete Biblice şi sunt foarte bucuroşi când se predă unul nou. Celălalt grup format din 20, 30 de copii vine la casa misiunii, unde locuim noi. Copii care vin regulat sunt foarte serioşi faţă de ceea ce învaţă. Am început scrierea unor cântări în limba Chichewa şi traducerea altora. Pe viitor ne dorim să facem şi o carte de cântări pentru copii. Copiii din Malawi sunt diferiţi de cei din România, prin faptul că, deşi suferă de foame sunt mai înfometaţi după Cuvântul lui Dumnezeu. În taberele pe care le organizăm vin până la 300 de copii.Apoi, Loredana organizează şi întâlnirile cu femeile din adunările începute. La grupul de la Nkulumba vin 15-20 de femei, iar la întâlnirea de la Ntyia momentan vin mai puţine femei, din cauza unor probleme care au fost în acel sat. Nădăjduim, însă, că Domnul va lucra şi aici, şi vor veni mai multe.O altă lucrare pe care am iniţiat-o este pregătirea tinerilor care doresc să lucreze cu copiii. Sunt 12 tineri, fete şi băieţi care vor să-L slujească pe Domnul şi care săptămânal vin aici la misiune pentru a învăţa cum să prezinte o lecţie biblică sau un verset biblic pe înţelesul copiilor. Domnul a binecuvântat acest grup şi câţiva din ei s-au implicat deja în tabără. Eu sunt implicat în cele două biserici din sate, organizez întâlnirile şi taberele cu tinerii şi fac vizite la cei din sate. De asemenea, evanghelizările personale (chiar cu musulmanii) sunt o preocupare zilnică a noastră. Am început, nu de mult, un studiu biblic în limba engleză şi în limba chichewa împreună cu un tânăr de aici. Astfel putem amândoi să învăţăm mai multe din Cuvânt şi să ne îmbunătăţim fiecare vocabularul în limba engleză şi chichewa.Ocrotirea Domnului de care avem parte în fiecare zi este vizibilă în mod special prin faptul că El ne binecuvântează atât cu sănătate fizică cât şi spirituală. Deşi suntem şi încercaţi uneori – nu de mult, Loredana şi băieţelul nostru s-au îmbolnăvit de o formă uşoară de malarie – ajutorul Domnului nu ne lipseşte şi suntem încurajaţi de faptul că ştim că El este întotdeauna în control. Imediat după această încercare, am fost binecuvântaţi cu banii necesari pentru începerea construcţiei în Nkulumba, una din bisericile în care lucrăm. Lucrul acesta ne-a adus o mare înviorare.

În ultima lună ne-am bucurat de modul în care lucrează Domnul, însă au venit şi încercări. De exemplu păstorului i s-a furat mâncarea pe care o avea pentru două săptămâni. Apoi am început fabricarea cărămizilor pentru construirea clădirii bisericii din Nkulumba, însă din cauza unei ploi puternice au fost distruse aproape jumătate din ele, aşa că a trebuit să amânăm continuarea lucrului. Însă ştim că Domnul vrea sa depindem mai mult de El, fiind asiguraţi că ceea ce a făgăduit va sfârşi pentru noi. În urmă cu o lună am fost în vizită la unul din paznicii noştri, unde au venit câţiva vecini şi oameni din sat, dar şi copii. Am avut un timp de părtăşie şi Cuvântul lui Dumnezeu a lucrat cu putere. Cincisprezece oameni şi-au predat vieţile în mâna Domnului. De asemenea , Loredana a avut un timp binecuvântat cu copiii, care erau foarte bucuroşi să vadă că cineva îi iubeşte. Când eram gata de plecare, oamenii ne-au rugat să mai cântăm câteva cântări şi nu ne-au lăsat până nu am promis că vom reveni. Acum paznicul ne tot întreabă când vom merge că ne aşteaptă cei din sat. Rugaţi-vă pentru aceşti oameni care ard de dorul dragostei lui Dumnezeu şi a Cuvântului Lui.Tot ceea ce facem, facem pentru că ştim că lucrarea este spre slava lui Dumnezeu, însă atunci când vedem vieţi schimbate sau dedicate Domnului, parcă este cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla.Cel mai important lucru pentru noi este să ştim că avem pe cineva în spatele nostru care ne susţine în rugăciune, ne scriu şi simt împreună cu noi.

Suntem încurajaţi să primim scrisori în care vedem dragostea bisericii, a fraţilor şi surorilor, chiar a tinerilor şi a copiilor, mai ales în timpuri de încercare. Aşadar, dorim să îndemnăm bisericile noastre să se implice tot mai mult în susţinerea misionarilor români care sunt deja plecaţi pe câmpul de misiune. Este foarte uşor să uiţi pe cineva care nu mai este lângă tine. Chiar dacă lucrăm în colţurile cele mai îndepărtate ale lumii suntem totuşi trimişi de biserica locală. De aceea, dorim să mulţumim şi pe această cale, în mod special, bisericii noastre din Siret, precum şi bisericilor din judeţul Suceava care nu ne-au uitat.    Motivele de rugăciune ar fi multe, dar iată câteva domenii foarte importante pentru noi: pentru protecţia familiei, pentru înţelepciune şi călăuzire în lucrare, pentru prietena Loredanei care este  musulmană, pentru planurile pe care le avem în lucrarea de aici, cum ar fi deschiderea unei grădiniţe creştine de exemplu si a unei clase de ucenicizare si de instruire a liderilor si potential lideri de biserica.
Rugati-va pentru noi ,Rugati-va pentru Malawi!

Despre

Citeste si:

India :Un doctor musulman s-a convertit la creștinism și a deschis 50 de biserici

Pe un pat de  spital din Calcutta un doctor musulman trece printr-o chimioterapie. ” Plangeam …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!