Maryam și Marziyeh. 259 de zile de iad, fiindcă le-au vorbit oamenilor despre Cer

Maryam și Marziyeh au petrecut 259 de zile de calvar într-una din cele mai cunoscute închisori pentr femei din Iran. Născute și crescute în religia islamică, ele s-au convertit la creștinism, convinse fiind că aceasta este religia adevărată. Povestea celor două femei pare a fi desprinsă din timpurile apostolice.

Simțind o chemare din partea lui Dumnezeu, Marziyeh Amirizadeh și Maryam Rostampour au petrecut mai mulți ani în Teheran distribuind Biblii și vorbindu-le oamenilor despre Iisus, relateazăChristianity Today. La începutul anului 2009, ele au fost arestate pentru promovarea creștinismului (care este ilegal în Iran) și li s-a ordonat să renunțe la credința lor dacă nu vor să fie executate. Refuzând să se dezică de convingerile lor religioase, cele două au petrecut aproape un an în închisoarea Evin, timp în care au constatat efectele dure ale legii islamice asupra femeilor și, în consecință, au găsit inimi deschise pentru speranța oferită de credinţa în Iisus Christos.

Povestea celor două misionare din Orientul Mijlociu a început atunci când s-au decis să activeze în Teheran. De obicei acționau pe timp de noapte și distribuiau Biblii în cutiile poștale. Ziua mergeau la cumpărături sau restaurante și conversau cu oamenii, de multe ori oferindu-le un Nou Testament. Au început, de asemenea, întâlniri de studiu biblic în case, una pentru tineri și o alta pentru prostituate. „Acest lucru este ilegal și periculos pentru că, în Iran, nimeni nu are voie să vorbească despre alte religii decât Islamul”, a spus Marziyeh. În ciuda pericolelor existente pretutindeni, cele două femei erau convinse că vedeau minunile lui Dumnezeu în fiecare zi.

În primii doi ani, au distribuit doar Biblii. Au avut uneori mii de exemplare din Noul Testament în subsol. În ziua în care au fost arestate mai aveau doar 190 de cărți în apartament. „Dacă am fi avut 7.000 de exemplare din Noul Testament în apartamentul nostru în acea zi, nu ne-ar fi mai eliberat niciodată”, a spus cu convingere Maryam.

Au existat și momente de descurajare. Cu exact două luni înainte de a fi arestate, Maryam recunoaște că „nu a mai avut nicio pasiune pentru evanghelizarea oamenilor”. Pare surprinzătoare această atitudine, aspect pe care l-au recunoscut și ele. „În primii ani, am avut atât de multă pasiune în inimile noastre pentru a vorbi cu oamenii despre Iisus. Dar, în ultimele două luni nu am mai aveam niciun interes.”

Abia după arestare vor înțelege miezul acestei schimbări. Într-o zi, Maryam i-a spus prietenei sale că intenționează să distribuie 10 exemplare de Noul Testament în afara capitalei iraniene. S-a decis să meargă undeva la munte, iar după câteva ore s-a întors acasă, dezamăgită că nu avusese posibilitatea să ofere nici măcar un singur exemplar. Presimțeau că ceva se va întâmpla, că se va produce o schimbare în viețile lor. Nu bănuiau, însă, că vor trebui să meargă la închisoare. Mai târziu, după ce au fost eliberate, au auzit de la cineva din Poliție că începuseră să fie supravegheate aproximativ cu două luni înainte de a fi arestate. „Dar nu au putut dovedi că noi le distribuiam Biblii oamenilor. Am știut că Dumnezeu ne protejase.”

Privind de la distanță, atitudinea celor două femei pare modelată de un curaj inimaginabil. Totuși, ele au fost nevoite să depășească teama de închisoare pe viață și amenințarea cu executarea. În prima noapte de detenție, în condițiile presiunilor existente, au devenit foarte speriate. Niciodată nu și-au imaginat că vor fi atât de speriate, deși vorbiseră înainte despre riscurile arestării. Starea de șoc le-a marcat de-a lungul perioadei de detenție, mai ales fiindcă adeseori aveau loc execuții ale colegelor de celulă. „În închisoarea Evin totul este șocant”, a declarat Maryam, citată de publicaţia World.

„Este ușor să spui că îți dai viața pentru Dumnezeu și vei face orice pentru El, chiar să mori. Întotdeauna m-am gândit că ar fi un privilegiu să-mi dau viața pentru Domnul. Poți să spui aceste lucruri. Dar temerile umane ne-au cuprins” a declarat Marziyeh pentru Elam, o platformă online creată pentru creștinii din Iran. Cu toate acestea, frica nu a fost mai puternică decât credința, ele reușind chiar să vorbească despre Iisus Christos în incinta închisorii, să se roage cu deținutele și să le ofere din hrana lor celor care erau bolnave.

După presiunea internațională a Organizației Națiunilor Unite, a grupului Amnesty International și altor organizații pentru drepturile omului, femeile au fost eliberate în noiembrie 2009. Ele au părăsit Iranul și își continuă activitatea misionară prin scris și oral în Statele Unite, în prezent dorind să obțină cetățenia americană.

semneletimpului.ro