Marius Cruceru:De astăzi, 30 iunie 2013, am redevenit “membru simplu” (comunicat referitor la autosuspendarea mea din slujirea pastorală)

Probabil că unii dintre voi v-ați întrebat ce este cu mine de cîteva luni încoace. N-am mai scris, n-am mai răspuns la comentarii, m-am retras din anumite activități, am refuzat anumite bătălii (unele chiar utile sau necesare), am intrat în tăcere. Același lucru s-au întrebat colegii mei, partenerii profesionali. În ultimul timp nu am mai dat randamentul așteptat.

Prietenii și chiar unii dintre dușmani au aflat. O frămîntare intensă, care a început în urmă cu doi ani și jumătate, a ajuns la coacere în aceste zile. Este legată de slujirea mea pastorală. N-a fost lipsă de timp sau neglijență față de voi, dragi prieteni. Tăcerea mea a reprezentat și un fel de post de gură ca să aud vocea Domnului într-o problemă care implică o comunitate atît de dragă mie, o slujire la care țin atît de mult, o lucrare în care am investit aproape 18 ani, dar și cele care mi-au fost priorități supreme toată viața, relația cu Domnul și familia.

Niciodată n-am crezut că există ceva ce am putea numi în Trupul lui Cristos “membru simplu”, dar astăzi voi folosi această noțiune în opoziție cu noțiunea de slujitor în autoritate episcopală-presbiterială-pastorală.

Astăzi, chiar Duminică, se împlinesc exact 17 ani de cînd am fost hirotonit. 18 ani de cînd am făcut din Aleșd biserica noastră mamă.

30 iunie 199630 iunie 1996

Au fost ani atît de binecuvîntați, într-o biserică care ne-a îmbrățișat cu o dragoste atît de mare, în mijlocul unui comitet care a slujit impecabil. Sfîrșesc această perioadă de slujire zîmbind printre lacrimi, cu drag, cu nostalgii (în sensul etimologic al cuvîntului) care îmi frîng inima deopotrivă, dar care îmi umplu sufletul de bucurii nespuse în același timp.

Am trăit cea mai frumoasă parte slujirii prin Cuvînt la Aleșd, slujire pe care am început-o în anul 1986 prin predicare în Biserica în care am fost botezat, la Scînteia, lîngă Iași, apoi la Potcoava, de unde este soția mea, Natalia, apoi în alte locuri pînă cînd am ajuns aici.

De ce am luat această decizie?

Nu, biserica din Aleșd nu m-a dat afară, de fapt am fost reales pentru încă o perioadă de 4 ani în urmă cu doar cîteva luni. Și eu și colegul meu ne supunem la vot la fiecare 4 ani. Așa ajunseseră zvonurile înaintea mea la Ploiești, la botezul fratelui meu Aurel, că aleșdanii mă dau afară.

Nu, nu este vorba de o cădere în păcate descalificante pentru slujirea pastorală, deși rămîn un păcătos mîntuit și răscumpărat doar prin Sîngele Sfînt, iar cel ce crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.

Biserica din Aleșd nu are nicio vină, dimpotrivă, poate că este cea mai îndurerată victimă în tot acest proces.

Am luat această decizie pentru că nu mai pot privi liniștit la 1 Timotei, capitolul 3 și la Tit, capitolul 1, și să stau în oficiul episcopal, supraveghind, dînd direcții, administrînd, cîrmuind.

Fac o deosebire între slujba predicării și învățătura din Cuvînt și slujba deosebită a episcopiei, slujbă de cîrmuire în Comunitatea Duhului, în conformitate cu aceste texte. Consider că nu am fost un bun cîrmuitor ca tată și preot în propria mea casă pentru a mai putea sluji în cîrmuirea Bisericii.

Nu acuz pe nimeni de această situație. Dacă este vreo vină sau vreo responsabilitate care trebuie asumată, atunci este numai pe umerii mei de tată. Nu-L învinovățesc și nici nu-L pot șantaja pe Dumnezeu cu această decizie. Sîntem robii Lui netrebnici și dacă vom fi făcut totul. Mă așez în bănci pentru că am considerat că El merită mai mult ascultarea decît jertfa și mai mult supunerea față de El decît lucrarea penru El. Cinstirea Lui presupune și respectul față de Cuvîntul Său în orice situație, oricît de greu ar fi pentru noi. Dacă El ne va dori în continuare în lucrarea Sa, atunci El și numai El poate schimba circumstanțele. Este Suveran și face tot ce vrea, dar nu cred că Își negociază termenii slujirii Sale. El cinstește pe cei care Îl cinstesc și parte din cinstirea Lui este și supunerea atunci cînd nimic nu are logică.

Dumnezeu ne știe inima, dorințele, gîndurile și faptul că nu am fugit în mod laș de povara slujbei pastorale. De fapt am luat această decizie (spre deosebire de alte momente cînd nu am făcut astfel) sub atenta supraveghere a prietenilor, sub autoritatea unor sfătuitori înțelepți, în acord și sub autoritatea Comitetului Bisericii, sub autoritatea Comitetului Comunității. Comitetul Bisericii a fost informat cu mult înainte de ziua de azi și am intrat sub supravegherea dînșilor. Adunarea Generală a intrat în post și rugăciune, după ce a fost informată în data de 12 mai asupra unei posibile retrageri. La ultima ședință de comitet al comunității, frații din conducerea comunității au fost informați asupra unei posibile retrageri și m-am sfătuit împreuă cu dînșii asupra aspectelor procedurale legate de procesul de autosuspendare.

Din punct de vedere tehnic, în urma adunării generale extraordinare de astăzi, adunare generală cu un singur punct pe ordinea de zi, informarea asupra situației mele, mă autosuspend din exercitarea oricăror atribuții care decurg din statutul de pastor hirotonit. Hirotonia rămîne validă, nefiind retrasă din motive disciplinare legate de ortodoxie sauortopraxie. Dacă, în urma acestei decizii unilaterale din partea mea, forurile competente vor hotărî retragerea completă a hirotoniei mele, mă pun la dispoziția celor care sînt în autoritate să facă acest lucru cu toată supunerea.

Mandatul de patru ani îngheață în acest moment, cu posibilitatea revenirii, dacă și în momentul în care Dumnezeu se va îndura de întreaga noastră familie.

Voi continua să răspund solicitărilor bisericii din Aleșd, dacă va fi nevoie de slujire cu darul meu, dar îmi voi înceta cu totul orice implicare pastorală sau la nivel de conducere a bisericii. Din acest moment nu mai fac parte din Comitetul Bisericii. Mă retrag, de asemenea, din Comitetul Comunității și mă pun la dispoziția Universității Emanuel pentru a decide delegarea mea în Consiliul Uniunii. De astăzi orice implicare în conducerea spirituală de orice fel a oricărui organism eclesial încetează. De asemenea, nu voi mai administra acte de cult și orice demnitate, cinste, drept, care decurg din calitatea de pastor hirotonit sînt depuse. Calitatea mea față de biserica din Aleșd este de membru cu drepturi depline, fără alte sarcini în lucrare, altele decît cele de care se bucură orice membru obișnuit într-o biserică locală care aparține cultului baptist.

Iau această decizie nu neapărat din prea multă smerenie, care nu mi-a fost vecină niciodată, ci în primul rînd din pricini de consecvență și dorința de ascultare de Scripturi. Am fost altădată aspru cu alții aflați în situația mea, trebuie să fiu aspru cu mine acum. Cînd tăiem Cuvîntul trebuie să îl tăiem la fel de drept și în dreptul nostru, precum l-am tăiat în dreptul altora.

Am fost întrebat dacă vreau cumva să dau lecții cuiva, unor pastori aflați în situații asemănătoare. Fiecare face ce dorește în dreptul conștiinței sale și în conformitate cu modul în care fiecare înțelege și predică Scripturile. Eu așa am înțeles Cuvîntul. Nu vreau să dau lecții nimănui, nu vreau să smintesc pe nimeni, nu vreau să mai produc răni suplimentare, vreau doar să mă pogor în cele de jos, acolo unde cred că îmi este locul pentru o perioadă. Mi-a fost dragă evanghelizarea personală, voi continua să vestesc Evanghelia oriunde voi fi chemat, fie pe peron de gară, de pe ghidonul bicicletei sau în diverse conferințe sau slujbe atît timp cît viața mea personală nu se prăbușește cu totul și credința dreaptă nu se smintește.

Am decis să rămînem sub autoritatea bisericii din Aleșd și să slujim în mod limitat cu darurile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit în măsura în care biserica și frățietatea întreagă are nevoie de noi. Așa cum am venit în urmă cu 18 ani la Aleșd și am slujit, la fel voi continua pînă Dumnezeu se va îndura de noi.

Dacă Dumnezeu, în harul Său nemărginit, se va îndura de întreaga noastră familie, atunci voi reveni în slujirea pastorală cu altă inimă, cu alt drag, cu altă maturitate. Pînă atunci stăm în așteptare, rugăciuni și post. Ne vom ruga pentru noi, pentru familia noastră, pentru Biserica Domnului și ne vom bucura cu cei ce se bucură, sperînd că și alții vor plînge cu noi și se vor ruga împreună cu noi.

Îmi voi continua activitatea academică în direcții foarte precise și care nu implică în mod direct formarea spirituală sau coordonarea uceniciei viitorilor lucrători. Dacă experiența mea le este de folos studenților mei, sînt la dispoziția lor. Am încetat  de mai multă vreme activitatea de ucenicie informală Fabrica de bărbați pentru o perioadă încă și de acum încolo. Voi continua să predau obiecte strict tehnice, legate de formarea mea academică și conforme cu pregătirea mea. Mă voi achita de sarcinile administrative care vin prin slujba de Decan în măsura în care Universitatea Emanuel solicită acest lucru.

***

Doresc acum să mulțumesc Bisericii pentru sprijinul și răbdarea pe care mi-a acordat-o în acești ani. Este cea mai bună biserică în care am fost și de aceea doresc să rămînem eu, Natalia și Neriah, în continuare enoriașii acestei parohii.

Mulțumesc colegului meu, Florin Negruț, care m-a ajutat la începutul lucrării și tot timpul a fost lîngă mine cu un sfat bun.

Mulțumesc colegului meu, Florin Opriș, care va conduce biserica de aici înainte, pentru toată înțelegerea din acest timp greu. Deși mi-a fost student, ne vom supune de aici încolo autorității pastorale a dînsului. Mă voi ruga pentru dînsul și îl voi susține în aceste momente delicate, în care trebuie să își asume o responsabilitate atît de mare.

Mulțumesc comitetului pentru felul în care m-a ajutat să cresc, tînăr fiind, cu multele greșeli pe care le-am făcut, mai ales în anii de început.

Doresc să îi mulțumesc Nataliei pentru modul în care a înțeles să fie ajutorul potrivit ca soție de pastor. A fost ireproșabilă. Parcă a fost născută pentru acest rol și cred că ea și-a făcut slujba cu mult, cu mult mai mult și mai bine decît mine. Are toată admirația și respectul meu pentru felul în care a trecut prin acești ani și prin această criză din ultimii doi ani. Este o creștină atît de dedicată, o soție perfectă și perfecționistă, o mamă desăvîrșită, un exemplu de slujire în smerenie, cu o umblare atît de autentică pe Calea Domnului. Și astăzi s-a comportat impecabil. Îi mulțumesc pentru faptul că mi-a fost alături în aceste momente epuizante emoțional și s-a comportat ca o stîncă.

Îi mulțumesc Neriei pentru modul în care ne-a ajutat, prin sensibilitate și curaj, să trecem ca părinți prin toată această încercare. Îi mulțumesc pentru sacrificiul imens pe care l-a făcut în această perioadă extrem de dificilă pentru noi.

Și mai ales doresc să Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Naum Lucas pentru că este cel mai binecuvîntat și potrivit fiu pentru mine. Dumnezeu a lucrat mult la caracterul meu în acești ani și Îl laud pe El în smerenie pentru darul desăvîrșit pe care ni l-a făcut prin el. Este un copil deosebit și Dumnezeu va face mari lucrări în el, prin el și cu cu el. Avem credință, nădejde și dragoste în ce îl privește. Îi mulțumesc lui Naum pentru onestitatea și transparența sa și pentru refuzul de a deveni un fățarnic, fiind aspru cu sine și credința sa. Am apreciat întotdeauna faptul că nu a putut fi altfel decît drept și nu a putut trăi în minciună. Aceasta este cea mai mare promisiune că Adevărul va lucra în viața lui.

Avem toată încrederea în Dumnezeu, în harul Său nemăsurat, nu ne pierdem Credința, Nădejdea, dar mai ales dorim să ne păstrăm Dragostea.

Credem că sînt perioade în care trebuie să coborîm treptele pe care altădată le-am urcat, că trebuie să ne smerim sub Mîna Tare a lui Dumnezeu, pentru că celor smeriți El le dă har.

***

Acest text a fost scris Vineri, 28 iunie, 2013, exact în timpul în care cu Biserica din Aleșd am fost în întregime în post și rugăciune, între orele 19.00 și 20.00, cînd tocmai se desfășura rugăciunea de seară.

Între timp Dumnezeu ne-a trimis încurajări deosebite. Convertirea fratelui meu, după 58 de ani de viață și 40 de ani de răzvrătire a fost un zîmbet de încurajare din partea Domnului.

Ieri, cînd mă pregăteam să scriu acest text, un frate absolut necunoscut s-a prezentat, mi-a strîns mîna și m-a întrebat: “Sînteți fratele Marius Cruceru de la Aleșd?”, i-am confirmat, apoi mi-a spus doar atît: “Să știți că eu mă rog pentru dumneavoastră. Eu sînt aici dintr-o biserică din Oradea.”. Și a plecat. A fost ca un înger al Domnului trimis să îmi spună vorba bună.

Ieri am citit Psalmul 126,

1 (O cîntare a treptelor.) Cînd a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam.  2 Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cîntări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: ,,Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!“  3 Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, şi deaceea sîntem plini de bucurie.  4 Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte rîuri în partea de miază zi!  5 Cei ce samănă cu lăcrămi, vor secera cu cîntări de veselie.  6 Cel ce umblă plîngînd, cînd aruncă sămînţa, se întoarce cu veselie, cînd îşi strînge snopii.

Apoi în momentul în care scriam actele pentru Adunarea Generală din senin, de la unul dintre tinerii care au crescut în orele de tineret în Biserica în anii de început ai pastoralei mele, și care, la rîndul lui, a trecut printr-o perioadă grea de încercare a credinței, acum soț și tată, mi-a venit un mesaj neașteptat pe telefon din Iosua 1:9 și Psalmul 32:8.

9 Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: ,Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimînta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.`

8 ,,Eu-zice Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s’o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.“

Apoi au venit două mesaje SMS și un email sfîșietor de dulce din partea unor copii care au crescut în această perioadă sub ochii mei.

Astăzi, Duminică, ne-au venit alte SMS-uri din partea unor oameni dragi nouă, tineri pe care i-am botezat, adulți care au crescut în tinerețe alături de noi, chiar din partea unor copii pe care i-am ținut în brațe cîndva.

Dumnezeu ne dă semne, curcubee și raze de soare în toată această perioadă și ne rugăm pentru pricinile noastre chiar și în nădejdea că El va asculta fie și cînd nu vom mai fi pe pămînt.

Vă mulțumesc tuturor pentru toată această perioadă de îngăduință, încurajare și răbdare.

Doresc să îmi cer iertare pentru toate greșelile de început, de mijloc și de final. Dacă voi fi rănit pe cineva în timpul activității mele pastorale, dacă voi fi jignit prin sfaturi sau îndemnuri, dacă voi fi dat soluții greșite, vă rog să mă iertați. Dumnezeu poate repara ceea ce noi nu mai putem.

La finalul slujbei de astăzi am cîntat împreună cu biserica cîntarea pe care am cîntat-o la final de slujbă de hirotonire în urmă cu 17 ani, Numai harul. Una dintre strofe spune astfel:

În lucrarea Ta preasfântă
Unde m-ai chemat pe mine –
Cât e de puţină roadă!
Numai harul Tău mă ţine.

Să rămînem și să ne încredem în Cel care este dătător de Har.

Al dumneavoastră frate în Domnul,

(pastor) Marius David Cruceru

Biroul pastoral gol

mariuscruceru.ro

Despre

Citeste si:

ELEVII de clasa a V-a vor INVATA de 5 ori mai MULT despre ISLAM decât despre CREȘTINISM

Evenimentul Zilei atrage atenția asupra unei situații incredibile cu care se confruntă educația din România. Astfel, …

Un comentariu

  1. A fost doar un teatru. Cand te lasi de pastoratie nu mai umbli sa predici peste tot. Ori te retragi ori ba. De asemenea, frumos ar fi fost din partea sa se retraga si din postul de, decan al facultatii de teologie de la Emanuel si mai ales de la blogging, ceea ce cred ca a facut-o. Iata ca daca e consecvent pana si dusmanii il apreciaza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!