Legătura dintre AVORT si CANCERUL la sân

În urmă cu treizeci de ani, Curtea Supremă a S.U.A. a stabilit pentru prima dată că avortul este un drept constituțional inerent. Decizia aceea – Roe al. v. Wade- a dat femeilor dreptul de a obține avorturi legale în circumstanța în care viețile le nu erau puse în pericol de sarcini.

2012_avort-520x245

Un motiv citat în sprijinul acestei decizii a fost posibilitatea de a efectua cu succes avortul prin tehnica modernă aseptică și antibiotice. Părerea curții despre siguranța avortului poate că ar fi fost diferită dacă ar fi fost cunoscute cercetările epidemiologice care susțin relația dintre avort și cancerul la sân.

Dovezi epidemiologice ale unei legături între avort și cancerul la sân

Două studii japoneze au arătat o asociere pozitivă între avortul indus și cancerul la sân: un studiu din 1957 a raportat un risc statistic important și relativ ridicat de 2.611 iar un studiu din 1968 a identificat un risc relativ de 1.51.2

Un studiu de referință din 1970 efectuat de MacMahon at al. a demonstrat că sarcina ajută la reducerea riscului de cancer la sân. Studiul estima că „pentru femeile care au primul copil la o vârstă mai mică de 18 ani riscul cancerului la sân este redus cu o treime spre deosebire de femeile care amână sarcina până după vârsta de 35 de ani.” Concluziile lor semnalează că avortul poate fi un factor independent de risc pentru această boală. Rezultatele „sugerează un risc elevat asociat cu avortul, contrar cu reducerea riscului asociată cu nașterile la timp.”3

La scurt timp după legalizare, avortul a devenit o practică electivă comună și a creat un nou domeniu de cercetare medicală. 38 de studii epidemiologice care cercetează relația independentă cu cancerul la sân au fost publicate.1,2,4 4 0 29 raportează creșteri de risc. 13 din 15 studii americane au găsit creșteri ale riscului.4 6 7,11, 1, 92, 93, 23, 8 17 studii sunt importante din punct de vedere statistic dintre care 16 afirmă un risc elevat.1,9,1 2 16, 14-92, 32-52, 83,4. Dovezile biologice oferă un mecanism plauzibil pentru aceste asocieri statistice.

Cele mai multe organizații medicale au fost tăcute în privința cercetărilor dar plutea încă suficientă îngrijorare în legătură cu o relație cauzală pentru a îndemna oamenii de știință să publice încă 36 de studii după 1973, anul în care avortul a fost legalizat. În 1973 incidența bolii a fost de 82.6 la 100.000 iar cancerul la sân era considerat o boală a femeilor în vârstă. Până în 1998, incidența cancerului la sân a crescut cu peste 40 de procente la 118.1 la 100.0004 5 devenind boala femeilor tinere.

Cercetătorii de la Institutul național anti-cancer (INC), Centrele pentru controlul și prevenția bolii (CPB), Societatea americană anti-cancer (SAC) și Asociația nord-americană a registrelor centrale de cancer au colaborat la întocmirea unui raport îngrijorător publicat în 20014 5 privind starea cancerului între anii 1973 și 1998.

În mod semnificativ, cifrele absolute de cazuri raportate în exces coincid cu predicția făcută într-o recenzie și meta-analiză din 1996. Autorul conducător, Joel Brind, Ph.D, profesor de biologie și endocrinologie la Universitatea City din cadrul colegiului Baruch New York, a concluzionat după o trecere în revistă a raportului din 2001: „Avortul poate explica întreaga creștere a incidenței cancerului la sân de la mijlocul anilor ’80 nu doar pentru că această creștere a vizat femeile suficient de tinere pentru a fi avut un avort ci și pentru că numărul ridicat de cazuri se află în limitele prevăzute de noi în meta-analiza din 1996” (Brind J., comunicare personală, 2002).

Brind et al. au estimate că in 1996 un exces de 5000 de cazuri se datorează avortului și că excesul anual va crește cu 500 de cazuri pe an. Au prezis 25.000 de cazuri in 2036.

Printre cele trei grupe foarte înaintate (50-64, 65-74 și peste 75) doar grupul 50-64 a suferit o creștere a incidenței cancerului între 1987 și 1998.4 7 Aceste femei aparțin generației Roe v. Wade și erau atunci destul de tinere pentru a face avorturi.

Combinând toate grupurile de vârstă, creșterea a fost de 0.4 % pentru albi, 0.9% pentru negri și 0.5% per total. 4 8 O schimbare în procentajul annual de 0.5 bazată pe 160 000 de cazuri în 1987 rezultă în peste 800 de noi cazuri anual.4 9

Întrucât estimarea lui Brind et al. avea în vedere doar efectul independent al avortului fără efectul nașterii întârziate, estimarea privind numărul cauzelor adiționale a fost corect.

Tăcerea și negarea

În raportul influent din 20014 5 diferența dintre ratele diferite de cancer dintre generația Roe și cele mai vechi nu a fost explicate. Omisiunea efectului avortului este tulburătoare: autorii Holly Howe și Phyllis Wingo publicaseră înainte cercetări prin care evidențiau asociația pozitivă dintre avort și cancerul la sân.1 95, 0 În plus, Howe a fost autorul conducător al unui studiu caz-control de legături record din 1989 care raporta o creștere semnificativă de 90% a riscului printre locuitoarele orașului New York care au făcut avort. Wingo era cercetătoare CPB în 1986 când s-a adresat publicației The Lancet ca și co-autoare a unei scrisori în care afirma: „Avortul indus înaintea primului trimestru al sarcinii mărește riscul cancerului la sân”5 1 citând două studii americane ca argument.4 11

În 1997 Wingo a condus o echipă de cercetători SAC care au revizuit cercetările. Atunci, 11 din 12 studii americane arătau creșterea riscului. 8 studii erau deosebit de importante din punct de vedere statistic, dar Wingo susținea în continuare că cercetările erau „neconcludente” și că nu putea ajunge la „concluzii definitive”5 0

Profesorul Brind a observat concluziile neconcludente ale lui Wingo și a afirmat că:„… tendința generală a datelor în direcția riscului crescut e incontestabilă.”5 2

Angela Lanfrachi, M.D., profesor asistent chirurgie la Robert Wood Johnson Medical School a venit cu o explicație pentru tăcerea experților medicali. Într-un proces pentru falsă-reclamă împotriva Planned Parenthood în care afirmațiile celor care ofereau serviciile de avort despre cercetări erau dezbătute, Lanfranchi a declarat sub jurământ:

În septembrie 1999 am adresat o scrisoare președintelui și fiecăruia din membri societății mele medicale – Societatea americană a chirurgilor plasticieni. În scrisoarea mea afirmam că medicii trebuie să informeze publicul despre avort și cancerul la sân și am cerut ca un expert să fie invitat să se adreseze societății pe acest subiect. Ceva mai târziu am sunat-o pe dr. Rachel Simmons, președinte, care mi-a spus apologetic că prezentase problema comitetului directiv cărora li s-a părut totul prea „politic”.

În martie 2000 am participat la Conferința de Cancer la Sân din Miami… L-am întrebat pe directorul conferinței, Dan Osman, M.D., dacă știa că există o legătură între avort și cancerul la sân. Am aflat cu stupefacție că știa. L-am întrebat de ce nu ar s-ar putea face o prezentare despre asta la întâlnire. A răspuns că era „prea politic”.

De-a lungul ultimilor trei sau patru ani, am vorbit cu numeroase autorități și persoane bine informate. Unii mi-au spus direct că știu că există un factor de risc dar că simt că totul este „prea politic” pentru a fi discutat. Alții au fost foarte evazivi… Alții au fost chiar ostili… Unii dintre cei inițial ostili…au dezbătut problema cu mine și și-au schimbat perspectiva.

Unii medici pro-alegere au ajuns să fie de acord că e adevărat și să își informeze pacienții asupra riscului. Unii medici care erau inițial sceptici au început să caute istorii complete ale pacienților lor și au descoperit, la fal ca mine, că există o legătură între cazurile de cancer la sân ale femeilor tinere și istoria avorturilor lor…53

Primul studiu american publicat în 1981 a descoperit că „un avort în primul trimestru, indus sau spontan, era asociat cu o crestere de 2.4 ori a riscului de cancer.”4

Oamenii de știință de la Oxford s-au grăbit să publice un studiu amplu care includea 1176 de cazuri. Aceștia afirmau că descoperirile lor „ sunt liniștitoare, fiind de fapt compatibile cu efectele protectoare decât reversul” (OR=0.84). Au dat în vileag o eroare în studiul lor când au menționat că „Doar o parte infimă dintre femei au afirmat că au făcut o intrerupere de sarcină în primul trimestru…”54

19 ani mai târziu, unul dintre acești oameni de știință și alții de la Oxford au afirmat eronat că „nicicunul din studiile asupra grupelor sau relațiilor-record nu au arătat o creștere semnificativă a riscului de cancer la sân după un avort indus.”3 9 Peste 90% dintre cazurile și controalele studiului post-avort au fost clasificate greșit ca nefăcând avort,5 5 o dificultate reminiscentă a unui studiu danez din 1999 criticat dar citat îndelung aparținând lui Melbye et al.3 35, 6

Oamenii de știință care folosesc metode similare Oxfordului au aliați, inclusiv organizațiile anti-cancer, presa mainstream, revistele pentru femei, politicieni care promovează avortul și grupări feministe de centru-stânga. Paginile web ale INC și organizațiile cele mai importante din America și Canada prezintă false argumente, distorsionări și omisii în discuțiile despre cercetări.

Profesorul Brind numește asta „știință centrată pe rezultat”. Spre exemplu, studiul lui Melby et al., care nu a găsit per total nicio creștere a riscului, e deseori citat ca studiu „definitiv”33. Se face deseori apel la el pentru discreditarea29 studiilor care atestă creșterea riscurilor.

Însă în timpul unei audieri a Comitetului comerțului pentru discutarea cercetărilor despre cancer, directorul Diviziei științelor clinice INC dr. Edison Liu, a făcut cea mai dură critică a practicii. A spus foștilor reprezentanți S.U.A. Tom Coburn M.D. și altor membri ai congresului că „un singur studiu nu poate duce la o concluzie…”57

Pe de altă parte, o pagină web a Coaliției naționale împotriva cancerului la sân58 citează un studiu din 1998 de McCredie et al.59 și un studiu din 1995 de Calle et al.60 în sprijinul afirmației că „nu există nicio legătură între avort și riscul de cancer la sân”. Cu toate acestea, cei dintâi nu au folosit date despre avortul indus iar cei din urmă au examinat doar efectele avorturilor spontane. Majoritatea covârșitoare a studiilor care atestă creșterea riscului de cancer sunt complet omise pe site.

Deși riscul de a face cancer la sân este de 12.5% pentru femeile din America iar sarcina este cunoscută ca o metodă eficientă de reducere a riscului, femeile sunt încurajate să-și amâne prima sarcină și să aibă familii puțin numeroase în numele „sănătății reproductive”. Avortul chirugical și substanțele abortive au fost etichetate cu agresivitate ca „drepturile femeii.” În loc să se concentreze asupra meritelor cercetărilor, presa americană a catalogat eforturile de a informa femeile asupra descoperirilor drept „tactici pro-viață.”61

Exemple de titluri din ziare includ: „Opozanții avortului se agață de studiile ce leagă cancerul de avort în campanii publicitare” și „Opozanții avortului citează un risc îndoielnic asupra sănătății”6 26,3 Într-un articol din Redbook din 2001 care încerca să discrediteze cercetările care demonstrau legătura avort-cancer64, cititorii nu fuseseră informați că expertul intervievat, M.D. Mitch Creinin cercetase folosirea ultrasunetului pentru a stabili eficacitatea RU-486 în cazul avorturilor induse chimic.

Autorul Barry Yeoman a declarat femeilor prin revista Self că INC, Organizația mondială a sănătății și SAC „au reluat argumentele și le-au declarat eronate.”65 Coaliția pentru avort/cancer la sân a răspuns pe 25 iulie 2002 printr-un comunicat de presă care menționa că cele mai multe dintre cele 15 studii americane erau fondate cel puțin în parte de INC și că 13 dinte ele au găsit un risc crescut. Coaliția a întrebat: „Yeoman se așteaptă ca femeile să creadă că acești oameni de știinșă ale căror cercetări au fost plătite de contribuabilii S.U.A. nu practică, de fapt, știința?”

Un cercetător și cinci doctori, inclusiv fostul reprezentant M.D. Tom Coburn și M.D. Dave Weldon, au acuzat separat INC de a fi indus publicul în eroare cu privire la cercetări.5 7,6 6, 67 Cu toate acestea, unii jurnaliști au acceptat fără îndoieli declarații eronate publicate pe pagina INC.6 16-3,65Organizațiile feministecare au făcut din avort stindadul misiunii lor au păstrat tăcerea despre cercetări până când subiectul a captat atenția publicului. Și acestea repetă afirmațiile pernicioase ale INC și SAC.

Pe pagina editorială din acest an, The New York Times a catalogat drept nefondată preocuparea pentru sănătatea femeilor și a declarat că INC și SAC „nu a găsit nicio legătură.”68 Editorii i-au acuzat pe conservatorii din congres că ar fi „intimidat” IN-ul să-și închidă pagina web, o afirmația absurdă în lumina acuzațiilor că agenția a publicat minciuni evidente.6 66,7 Nu s-a menționat că 12 suporteri ai avortului din congres consuși de reprezentantul Henry Waxman au încercat să influențeze agenția. Acești membri ai congresului au protestat împotriva înlăturării paginii pernicioase de pe site-ul INC la 21 octombrie 2002.

Pentru eforturile depuse spre informarea femeilor despre studiile pe care INC a neglijat să le publice, Coaliția pentru avort/cancer la sân a fost comparată cu talibanii de către dr. Fiona Stewart care nu a fost caracterizată ca sociolog mai degrabă decât ca expert medical într-un ziar australian.69

Alte publicații, în schimb, au abordat imparțial problema în cauză și i-au alocat spațiu pentru dezbatere. Printre acestea se numără WorldNetDaily, Report News Magazine, Cybercast News Service, Chicago Tribune, Indianopolis Star și National Catholic Register.70-77 PBS în Columbus, Ohio și gazdele unora din talk-show-urile de la radio ca Barbara Simpson (ABC Radio San Francisco) au luat interviuri. Astfel, adevărul se face auzit printre cantitatea uriașă de informații false.

Politicienii care s-au etichetat drept „pro-alegere” sunt complici taciți ai dezinformării. În urmă cu doi ani, Rezoluția SR 8, cerând o instanță care să examineze cercetările, a fost introdusă în senatul Illinois. Suporterii avortului din legislatură au luptat aprig împotriva măsurii. Mulți au susținut că moțiunea nu are ce căuta în legislatură pentru că legislatorii nu sunt experți medicali. Totuși SB 114 care ar fi obligat spitalele catolice să direcționeze victimele violurilor către cea mai apropiată clinică de avort se afla în același timp pe lista de așteptare.

Fostul guvernator al Illinois, Lt. Corinne Wood, ea însăși supraviețuitoare a cancerului la sân, s-a opus moțiunii SR 8 afirmând că femeile nu ar trebui informate despre cercetări pentru că asta ar mări sentimentul de „vină” al pacientelor.

Planned Parenthood, Uniunea Libertăților Civile Americane și Organizația Națională a Femeilor a trimis lobby-iști la Comitetul executiv al senatului pentru a se opune oficial lui SR 8. Lobby-istul Societății medicale a statului Illinois a stat cu oponenții moțiunii în timpul declarației fără a face nimic pentru a-i facilita trecerea, deși societatea nu s-a opus oficial măsurii.

Acum trei ani, un fost redactor de la Journal of the American Medical Association, George Lundberg, M.D., a spus intervievatorului că avortul și tutunul sunt „teme sensibile” care se aflau pe lista „de neatins” a AMA de mulți ani. 78 Chiar și anul trecut, un purtător de cuvânt AMA a declarat la WorldNetDaily că organizația nu are niciun fel de politică cu privire la informarea femeilor despre legătura avort-cancer stabilită de cercetări.77 Această poziție e siminlară cu opopziția AMA la legislația federală din 1964 care cerea companiilor de tutun să folosească avertismente cu privire la sănătate pe pachetele de țigări. AMA a acceptat 10 milioane dolari de la șase companii de tutun pentru a face cercetări asupra legăturii tutun-cancer.79

Implicații ale datoriei față de pacienți

Pacienții care se gândesc să facă o intervenție chirurgicală sau chiar terapie medicală ca tratamentul cu hormoni se așteaptă să fie informați cu privire la potențialele pericole pentru sănătate, chiar dacă rare și nedovedite definitiv. Femeile care se gândesc să facă avort ar trebui să fie informate prin aprobarea scrisă asupra riscului crescut de cancer.

Dacă sunt informate asupra riscului crescut, femeile în stadiu post-avortiv își pot dori să profite de oportunitatea de a depista din timp cancerul și de a lua măsuri de prevenție a riscului. În acest moment, le sunt negate șansele de a beneficia de cercetări clinice pentru medicației necesară reducerii riscului de cancer.

Informația este crucială în special pentru adolescenți. Pentru femeile care fac avort înaintea vârstei de 18 ani, Daling et al. a raportat un risc relativ de 2.5. Studiul a inclus și 12 cazuri cu o istorie familială de cancer la sân în care femeile au făcut avort înaintea vârstei de 18 ani. Toate aceste cazuri au făcut cancer la sân înainte de 45 de ani. Pentru acest grup, studiul a raportat un risc relativ infinit. Cele fără o istorie familială pozitivă care au făcut avort înainte de 18 ani și după opt săptămâni de sarcină aveau un risc relativ de 9.0.17 Astfel, se poate ca un număr important de adolescente care au trecut printr-un avort să se confrunte în 15-20 de ani cu cancer la sân letal în timp ce încă au copii mici.

Dincolo de riscul independent al avortului, de ce nu îi convinge aceste cercetări pe câinii de pază ai cancerului să înițieze o mare campanie de sensibilizare și informare a efectelor pozitive confirmate ale sarcinii, alăptării și FFTP timpuriu?3,80

Dr. Lanfranchi a oferit o explicație prin povestea doctorului Ignaz Semmelweis:

Acesta a fost un medic obstretician din anii 1840 care a dovedit că spălatul mâinilor reduce rata mortalității cauzată de febra puerperală de la 30 la 2% în sălile de maternitate. Recompensa pentru această descoperire a fost batjocura profesorilor săi și pierderea pacienților. Femeile au continuat să moară inutil pentru încă 30 de ani până când teoria microbilor lui Semmelweis a fost probată. Trebuie să fi fost foarte jenant pentru cei mai mari profesori medici ai timpului să afle de la un rezident amărât că erau responsabili de moartea multor femei.

Ne aflăm acum în aceași situație. Există dovezi covârșitoare și convingătoare că avortul și cancerul la sân sunt legate una de cealaltă împreună cu un mecanism biologic bine descris. 28 din 37 studii au arătat asta iar femeile încă nu știu. Nu doar jena și negarea, dar teama de litigii pentru malplaxis sunt cauzele pentru care doctorii ignoră aceste date. Cum ar putea cineva pro-avort să nu fie făcut responsabil pentru creșterea riscului de cancer la sân dacă a privat o femeie de această informație?

E neplăcut, dar cred că avocații for fi cei care vor obliga comunitatea medicală să dezbată această problemă.”

Karen Malec este președintele Coaliției pentru avort/cancer la sân.

Traducere de Aura Mircea

Sursa: familiaortodoxa.ro

Despre infoCrestin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload