Iosif Ţon: Foștilor mei studenți și tineri teologi care se simt șocați, tulburați și chiar ”trădați” de schimbările din teologia mea

Pe de o parte vă înțeleg, deoarece s-a creat impresia că în ultima vreme am făcut transformări radicale și greu de înțeles în teologia mea. Pe de altă parte, sunt surprins că n-ați observat că toate aceste transformări s-au produs treptat și s-au produs sub ochii voștri, la amvoanele voastre, în cursurile mele vorbite și tipărite și în cărțile mele din ultimii 14 ani!

După câte știu eu, doar doi oameni fost cei care au observat aceste schimbări. Unul a fost Timotei Pop de la Portland, care a ieșit la atac virulent și neprincipial împotriva mea în cartea lui ”Misticism sau creștinism autentic.” Celălalt a fost Ghermanov, un fost student al meu de la Oradea, actualmente profesor de teologie la Colegiul Teologic din Chișinău. Prin anul 2006, când am ținut un curs despre Evanghelia după Ioan la Colegiul lui, el m-a tradus în limba rusă. După patru ore de curs, în pauză, mi-a spus: ”Frate Țon, ați făcut o schimbare paradigmatică în teologia dvs.”! M-am uitat la el cu ochi mari, l-am felicitat pentru perspicacitatea lui și i-am spus: ”Te felicit pentru înțelegerea ta profundă. Ești primul teolog care a remarcat această schimbare!”

Este vremea să vă semnalez eu care sunt transformările, când și cum s-au produs ele. Mai întâi, schimbările s-au produs în trei faze: (1) Faza cursurilor de viață spirituală (1996-2006); (2) faza concentrării pe învățătura Domnului Isus și a construirii unei noi teologii creștine bazate pe această învățătură; și (3) faza care a fost declanșată de minunea vindecării fiicei noastre Dora (14 septembrie 2010), printr-o consiliere de trei ore făcută prin telefon de Nelu Demeter.

Le voi lua pe rând.

  1. Faza cursurilor de viață spirituală. Studiile de viață spirituală reprezintă o lucrare de pionierat. Evanghelicii n-au fost preocupați decât sporadic să discute și să jaloneze viața creștinului după convertire (pentru o expunere a acestor încercări sporadice, făcute anterior, vezi Keneth Boa, ”In His Image”, 2ooo). Richard Foster, cu cartea lui ”Spiritual Disciplines” (1979) a declanșat interesul într-o abordare sistematică a acestui atât de neglijat domeniu. L-au urmat Tim Whitney, Dallas Willard și alții. Eu am lucrat paralel cu ei și am urmat o cale personală. Iluminarea mi-a venit când am studiat sistematic Evanghelia după Ioan și când am văzut cum ni-L revelează Dumnul Isus pe Dumnezeu ca pe o Triunitate de Persoane, precum și modul în care face El evanghelizare invitându-ne la o relație personală cu cele trei persoane care ne oferă să locuiască în noi și să ne învețe părtășia cu Ele prin ascultarea de învățăturile Lui. Am văzut atunci că moartea Domnului Isus – cu scopurile ei: anularea dreptului de proprietate a lui Satan asupra noastră, împăcarea Justiției lui Dumnezeu cu noi și oferirea sângelui Său pentru spălarea și iertarea noastră de păcate – nu este obiectivul central la care ne cheamă Domnul Isus, ci este poarta de intrare în școala lui Isus, în care scopul Lui este să-I formeze lui Dumnezeu fii care seamănă cu Tatăl Său!

Descoperirea aceasta mi s-a părut atât de fundamentală și de radicală încât la un curs de viață spirituală din Biserica Baptistă din Cluj-Mănăștur mi-am cerut iertare pentru modul în care am făcut evanghelizări până atunci și am declarat că de acum înainte voi face evanghelizare după modelul Domnului Isus.


Frații mei, voi nu înțelegeți nici acum că aceasta este o abatere radicală de la modul de evanghelizare făcut de la Martin Luther până astăzi? De ce n-ați văzut-o? De ce n-ați sărit atunci să mă declarați eretic? Sau, dacă este biblică, de ce n-ați sărit să o salutați și să o îmbrățișați?

Tot atunci am definit părtășia cu Dumnezeu ca pe o întâlnire cu cea mai frumoasă Persoană din Univers, în care El îmi vorbește și eu Îi vorbesc și în care ne exprimăm dragostea, El prin cuvinte ca cele din Isaia 62:5 și Țefania 3:17 (etc.) și eu prin cuvinte ca cele din Cântarea cântărilor. În primul rând, faptul că El îmi vorbește face parte din credința ne-cesaționistă că Dumnezeu vorbește și astăzi și, în general, face parte din fenomenul profeției. În al doilea rând, exprimarea dragostei de Dumnezeu prin cuvinte din Cântarea cântărilor este pentru unii o pricină de scandal! În al treilea rând, n-ați văzut și aici o abatere de la ”tradiția baptistă” care zice că noi astăzi avem părtășie numai cu Cuvântul scris, nu cu o Persoană vie?

De ce nu v-ați sesizat la toate acestea?

Aici trebuie să fac o precizare de ultimă oră. Am aflat acum că în cultul baptist din România sunt foarte mulți pastori care nu sunt cesaționiști și care apreciază toate darurile Duhului Sfânt. Există chiar un număr de pastori baptiști care vorbesc în limbi. Și există foarte mulți pastori baptiști care doresc o trezire spirituală bazată pe toate darurile Duhului Sfânt. Îmi cer scuze de la ei, fiindcă i-am inclus pe toți – în necunoștință de cauză – în poziția cesaționistă caracteristică celor mai multe culte baptiste din America, în special Southern Baptist Convention, care între 1925-1940, prin profesorii lor de la Seminarul nostru, au influențat teologia baptistă din România.

La sfârșitul acestei faze, când am terminat lucrul la cartea ”Umblarea cu Dumnezeu în unire cu Domnul Isus, sub călăuizirea Duhului Sfânt”, mi-am dat seama că trebuie clarificate o serie întreagă de poziții teologice și de aceea am scris prefața de peste 70 de pagini cu titlul ”Bazele teologice ale vieții spirituale.” Și aici ați fi putut vedea în câte domenii mi s-a schimbat teologia, dar nimeni nu mi-a făcut nici măcar un scurt comentariu.

2. Faza a doua. Am ajuns să înțeleg că de la Martin Luther încoace teologia protestantă se construiește pe Epistola către Romani (mai exact, se consideră că ”Evanghelia” se reduce la ceea ce Pavel scrie în Romani 3:1 – 5:2). Eu am devenit convins că ”Evanghelia” este în cele patru Evanghelii și am luat decizia să-mi construiesc teologia pe învățăturile Domnului scrise în aceste patru Evanghelii. După câte știu eu, nimeni în epoca modernă n-a mai încercat un asemenea demers.

Ceea ce am obținut eu este o nouă teologie. Să definesc mai exact ce vreau să spun. Există ”teologie sistematică” și ”teologie biblică”, acestea fiind subiecte diferite de studiu. Eu am creat o nouă teologie biblică bazată pe cele patru Evanghelii. Sau, să fac o altă abordare. Martin Luther scrie că ceea ce a obținut el plecând de la Epistola către Romani este ”teologia crucii”. Eu afirm că ceea ce am obținut eu plecând de la învățătura Domnului Isus este o teologie a Sfintei Treimi și a relației personale cu Persoanele Sfintei Treimi prin care țintesc nu spre un creștinism care se reduce la a crede în jertfa Domnului Isus pentru a merge în cer, ci spre un creștinism care urmărește să producă fii ai lui Dumnezeu care seamănă cu Tatăl lor.

Nu vă voi semnala eu aici toate elementele de doctrină care reprezintă o noutate teologică. Pentru aceasta, trebuie să faceți voi efortul să citiți noua mea carte ”Bunătate – o teologie bazată pe învățăturile Domnului Isus Cristos” (Editura Creștină, 2010) și să le extrageți de acolo.

Vreau doar să vă spun că Îl iubesc pe Domnul meu Isus Cristos nu numai ca Mântuitorul Meu, ci și ca Învățătorul meu, precum ca și Modelul meu și Conducătorul meu în războiul dintre Împărăția lui Dumnezeu pe de o parte și împărăția lui Satan și a duhurilor lui rele pe de altă parte. În clădirea întregii mele teologii pe învățătura Domnului Isus și abia apoi pe cea a apostolilor Lui, am urmat porunca lui Dumnezeu Tatăl, care ne spune despre Fiul Său: ”De El să ascultați”.

În loc să spuneți că mi-am schimbat teologia și prin aceasta v-am ”trădat”, și în loc să spuneți că sunt un om inconsecvent și nestatornic, ce-ar fi să faceți efortul și să vedeți că în toți anii aceștia am făcut o lucrare de pionierat și că am deaschis drumuri noi în teologie?

Orice asemenea intreprindere, sau demers, produce la unii tulburare, consternare, revoltă și-i determină să treacă la condamnare. Dacă am fi în evul mediu, oamenii aceștia m-ar arde pe rug! Dar pentru alții, revenirea la învățătura Domnului Isus ca bază a gândirii, a teologiei și a trăirii va fi o nouă lumină dumnezeiască și o adevărată Renaștere!

(3).Faza a treia. La nașterea primului ei copil, fiica noastră Dora, a căpătat alergie la gluten (boala numită ”ciliac”). Este o boală înspăimântător de dureroasă. Ani de zile nu a știut de unde vin aceste dureri cumplite. Descoperirea faptului că sunt produse de orice mâncare care conține făină de grâu n-a schimbat cu mult situația, deoarece nu există tratament pentru această alergie și oricât se ferește cineva de produse din făină de grâu, tot mai greșește și iarăși se declanșează nemiloasele dureri.

În septembrie, anul acesta, Dora a primit de la Domnul gândul să-l sune pe fratele Nelu Demeter la Băile Felix, unde locuiește el (ea era în Portland, OR). Au aranjat o sesiune de consiliere pentru vindecare prin eliberare și la sfârșitul a trei ore de consiliere Dora a fost vindecată de Domnul de boala ei. A început să mănânce pâine și de atunci este sănătoasă și este o altă ființă. Soțul ei, Oliver Ghitea, care este medic, a fost profund schimbat prin experiența soției lui și apoi prin conversații personale cu Nelu Demeter.

Detalii despre toate acestea puteți citi în mărturia personală a Dorei, care va fi publicată pe străjeri.ro

Vă puteți imagina bucuria unui tată care s-a rugat în toți acești ani cu mare stăruință și cu multă agonie pentru vindecarea fiicei lui și care a văzut minunea vindecării și a transformării ei!

Pe lângă impactul personal în multe planuri a acestei minuni de vindecare, ea m-a dus și la o serie de re-considerări teologice. Ca unul care tocmai am scris un volum de teologie pe baza învățăturii Domnului Isus, m-am dus din nou la această învățătură, de data aceasta acordând o nouă atenție celor spuse de Domnul Isus despre duhurile rele, despre eliberarea de aceste duhuri și despre vindecarea prin eliberare. Am fost șocat să văd câte sunt (!) și să constat că eu nu le-am dat până acum nici o atenție! Pănă acum am trecut cu neatenție peste ele. Le-am văzut doar ca pe ceva specific pentru secolul întâi, dar fără relevanță pentru noi cei din epoca modernă. Aici mi-am recunoscut propria limitare datorită gândirii ”moderne” care nu crede în demoni, în eliberări, în vindecări prin eliberare.

Dar cel mai mult m-a șocat faptul că un credincios, realmente convertit și umplut de Duhul Sfânt, poate ajunge în situația să fie stăpânit de duhuri rele, să fie bolnav datorită lor și să aibă nevoie de vindecare prin eliberare. Acesta este domeniul în care teologia mea a suferit o nouă și profundă transformare. Dar, la urma urmei, și această transformare s-a făcut datorită faptului că m-am întors la bază, la învățătura Domnului Isus și am luat în considerare un domeniu al acestei învățături pe care îl ignorasem sau îl trecusem cu vederea până acum!

Încă odată: Este aceasta o ”trădare”, sau un alt aspect al acțiunii de pionierat prin care clădesc totul pe învățătura Fiului lui Dumnezeu?

Cu privire la vorbirea în limbi.

Grupul de rugăciune pe care a început Dora să-l frecventeze încă dinainte de videcare este un grup de carismatici care au și darul vorbirii în limbi. Dora mi-a vorbit foarte mult despre acest grup și la un moment dat am simțit că între noi nu trebuie să fie nici o barieră și atunci i-am povestit cum la un grup carismatic la care am ajuns eu în Anglia în 1969 am avut experiența vorbirii în limbi. La scurtă vreme după aceea, Dora a participat la un grup de rugăciune special și acolo a primit și ea darul vorbirii în limbi.

Știind că ceea ce s-a întâmplat cu Dora va deveni cunoscut, am considerat că trebuie să manifest unitatea noastră și am făcut cunoscut public, la Timișoara, faptul că și eu am vorbit în limbi.

În grupul acela carismatic din Anglia, eu mi-am mărturisit un păcat pe care l-am făcut în timpul când eram departe de Domnul (1957-1967) și care mă apăsa greu. Atunci a venit peste mine Duhul Sfânt într-o nouă plinătate și atunci am vorbit în limbi. Actul acela a fost pentru mine o mare descătușare și o puternică confirmare că sunt pe calea cea bună. La scurtă vreme după aceea, m-am separat de grupul acela și am plecat la studii la Oxford.

Câtăva vreme după acel act inițial de vorbire în limbi, am continuat să mă rog în limbi, dar eu am fost structurat de Dumnezeu ca dascăl și orice om cu darul de a-i învăța pe alții are ca dorință fundamentală să înțeleagă chiar și cele mai adânci aspecte ale relației cu Dumnezeu, pentru a le putea apoi explica și altora. Ca să-i pot duce pe alții la părtășia cu Dumnezeu, trebuie să înțeleg eu mai întâi această părtășie. De aceea am simțit nevoia să mă rog cu mintea și, făcând aceasta, și găsindu-mi toată împlinirea și satisfacția în aceasta, treptat am neglijat vorbirea în limbi și ea a dispărut.

M-ați întrebat de ce n-am vorbit nimănui despre experiența aceasta până acum. Dar, vă rog să-mi spuneți: Era o obligație să o fac? Vorbirea în limbi este un dar strict personal și el trebuie practicat ca un dar pentru viața privată. De ce ar fi trebuit să spun cuiva că l-am primit și că o scurtă vreme l-am practicat? Sau, v-ați fi separat de mine dacă v-aș fi spus lucrul acesta?

Pot însă să vă spun altceva. După vindecarea fiicei noastre și după experiența ei, am intrat și eu în procesul prin care a trecut ea, dar printr-un proces special de părtășie personală cu Dumnezeu și am fost vindecat de câteva boli.

Faptul că Nelu Demeter a fost folosit de Dumnezeu ca prin el s-o vindece pe Dora m-a făcut să iau contact cu el și să caut să înțeleg ce daruri are și ce lucrare face el în mișcarea străjerilor. Așa am descoperit această mișcare. Uitându-mă cu atenție atât la potențialul extraordinar de înnoire pe care îl reprezintă această mișcare, cât și la nevoia acestei mișcări de a se aduce în ea învățătura Domnului Isus, am văzut clar că Domnul m-a pregătit tocmai pentru această lucrare. Pot să vă spun că tot ce am cunoscut în ultimele câteva săptămâni despre Nelu Demeter și despre mișcarea străjerilor m-a convins și mai mult că Dumnezeu ne-a făcut ca să venim împreună și să lucrăm împreună.

Adaug aici o notă explicativă.

Străjerii și-au început mișcarea lor de vindecare prin eliberare și de umplere cu Duhul Sfânt și de revitalizare a vieții cu Dumnezeu acum cinci ani. Câțiva dintre liderii mișcării au făcut prima lor vizită la pastorul Chris în Africa acum un an și jumătate! Când au văzut ce se face acolo, au exclamat: ”Dar noi facem lucrul acesta de ani de zile!” Prin urmare, ei n-au adus din Africa nici ideea de bază a lucrării lor și nici modul de manifestare, chiar dacă au încercat mici acțiuni de imitație, dar nu de esență.

Deasemenea, atât Nelu Peia cât și Ilie Popa au declarat recent în publicații separate că nu sunt adepții ”Evangheliei prosperității.” Nici Nelu Demeter nu susține Evanghelia prosperității așa cum a fost ea formulată în America, chiar dacă el a vorbit și va mai vorbi despre propășirea despre care vorbește Scriptura și despre promisiunea Domnului Isus că celor care lasă totul pentru El le dă încă în viața aceasta bunuri materiale (case, câmpuri, etc.) ”plus prigoniri”, plus viața veșnică (Matei 19:29).


La un moment dat l-am întrebat pe Nelu Demeter dacă este adeptul mișcării din America numită ”Word of Faith”. El s-a uitat întrebător la mine și mi-a zis: ”Ce-i aceea?” Lucrul acesta m-a convins și mai mult că este imposibil să încadrăm mișcarea străjerilor într-o mișcare străină. Ea este o mișcare spontană născută în România.

Mișcarea străjerilor n-a pornit prin definiții teologice, ci prin puterea și prin călăuzirea practică primită de la Duhul Sfânt. Fratele Nelu Peia a studiat istortia trezirilor spirituale și a ajuns la concluzia că mișcarea de trezire spirituală cu care se identifică cel mai mult este cea inițiată și condusă de John Wesley (1703-1791). Eu am ajuns exact la aceeași concluzie și de multă vreme vorbesc despre necesitatea întoarcerii noastre la învățătura lui Wesley despre predare totală, despre umplere totală cu Duhul Sfânt și despre trăirea în totală sfințenie, sau toată desăvârșire (desăvârșirea în dragoste).

În concluzie. Schimbarea radicală a teologiei mele nu stă în credința că darurile spirituale miraculoase ale Duhului Sfânt sunt active și astăzi. Eu de mult spun lucrul acesta. Unele schimbări le-am semnalat mai sus. Poate cea mai radicală schimbare recentă este credința că cei credincioși, prin alunecarea înapoi în păcate, ajung din nou sub robie demonică și că ei au nevoie de eliberare, de vindecare și de re-umplere cu Duhul Sfânt. Oare aceasta înseamnă rătăcire? Oare aceasta este ”trădarea”?

Controversa este stârnită de fapt de asocierea mea cu mișcarea ”Stăjerii” și, mai ales, cu Nelu Demeter. Eu susțin că această mișcare, cu toate aspectele ei controversate, are un potențial extraordinar de trezire spirituală în România. Eu n-am participat încă la vreuna dintre întâlnirile ei. Singurul lucru pe care îl cer de la voi este să-mi dați timp să lucrez cu această mișcare și veți vedea ce va produce asocierea noastră. ”Pomul se cunoaște după roadele lui.” Dați acestui pom timpul să producă roade și atunci vom avea cu toții ce să judecăm. Eu sunt convins că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu!

Cu deosebită conbsiderație și dragoste pentru toți. Și… rugați-vă pentru noi!!

Articol realizat de Pastor Dr. Iosif Tzon

Despre

Citeste si:

SOCANT! Drepturile sexuale ale musulmanilor asupra femeilor crestine

Înainte să o violeze pe fetiţa ne-musulmană de 12 ani, luptătorul statului islamic îi explică …

Un comentariu

  1. Ce putem zice? Fapt.Ap.23:9 “…dar dcaca i-a vorbit un duh sau un inger”? Si, sigur,da!
    Sau Fapt.Ap.4:16 “…o minune vadita, pe care n-o putem tagadui” !
    Fapt.Ap.- “Dar fiindca vedeau langă ei,pe omul care fusese vindecat,nu puteau zice nimic împotriva”!
    “Totusi,întelepciunea, a fost îndreptatita din lucrarile ei” Mt.11:19

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!