Unii zic că dragostea e oarbă. Au dreptate. Alții, mai cu seamă cei care cunosc Biblia cu de-amăruntul au citit ei în Judecători 14 că Samson a făcut pe încăpățânatul, și a luat o filisteancă zicând tatălui său: ”Ia-mi-o că-mi place”. De unde tragem învățătură că nu trebuie să ne căsătorim neapărat cu persoana care ne place, ci cu cea ”care trebuie”.

Și cum aflăm care este persoana ”care trebuie”? De ce este rău să crezi în impulsul inimii tale? De ce să nu te căsătorești cu cine îți place?

O încercare de a răspunde acestor întrebări îl aduce în centrul problemei pe Dumnezeu. Dragostea este întradevăr oarbă. Ea nu ține cont nici de vârstă, nici de etnie, nici de clasa socială pentru că izvorăște din inimă și așa cum spune Biblia „inima omului este nespus de înșelătoare; cine poate s-o cunoască?”. Cine poate să-și strunească propria inimă? E imposibil.

Acum te invit să-l înțelegem pe Samson. Cu ce a greșit el? Ar fi trebui să-și ia o fată care să nu-i placă? Evident că nu. Ba mai mult eu zic că motivul pe care l-a adus este de imbatabil. Și eu am să le spun părinților mei: o iau că-mi place. Motivul pentru o alegere potrivită este cel pe care l-a rostit chiar Samson. Singura lui problema a fost că plăcerea aceea a venit dintr-o inimă care nu era predată lui Dumnezeu.

E simplu: când inima ta este predată Domnului poți merge înainte chiar așa orb, legat la ochi. Nu trebuie să te chinui să-ți controlezi inima. Ți-o controlează El. Scriam mai de mult un articol unde întrebam despre cum îți alege Dumnezeu partenerul. Acum am găsit răspunsul. O inimă predată Lui va bătea în mod corect pentru cine trebuie, iar motivația „ia-mi-o că-mi place” va fi efectul unei inimi sub controlul Său.

Concluzia: Nu te chinui să-ți controlezi inima sau să-i pui ochelari. Răspunde invitației lui Dumnezeu care îți zice: ”Fiule, da-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.” Doar așa vei putea spune ”ia-mi-o/l că-mi place” fără să regreți mai târziu.

Revistarespiro.