Dacă m-aș fi născut într-o altă religie?

Aceasta este întrebarea multor critici ai creștinismului care vor să arate natura socială, culturală și contextuală a religiei, să accentueze relativismul ei, prezentând-o ca pe un produs al societății, nu al revelației.

 

Drept vorbind, nu doar un critic al creștinismului sau un necreștin ar trebui să formuleze o asemenea întrebare, ci, mai ales, creștinii. Omul credinței, fără excepție, trebuie să știe pe ce se fundamentează credința lui ca să poată, pe de-o parte, să-i înţeleagă natura și relevanța și, pe de altă parte, să înțeleagă lumea în care trăiește. „Vechimea nu transformă eroarea în adevăr, iar adevărul își poate permite să fie deschis. O învățătură adevărată nu are nimic de pierdut printr-o cercetare foarte atentă.“1

Dacă m-aș fi născut în altă țară, cultură, epocă, mediu sau spiritualitate, aș mai fi fost ceea ce sunt astăzi? Dacă răspunsul este negativ înseamnă că spiritualitatea și credința mea se fundamentează pe elemente sociale, temporale sau chiar incidentale. Dacă răspunsul este afirmativ, sunt zidit pe valori transcendente de sine stătătoare și independente de context. Deci, dacă mă nășteam în Peninsula Arabică, în China sau în India, ce ar mai fi rămas din ceea ce sunt acum? Aș mai fi fost creștin? Pentru a răspunde la o asemenea întrebare complexă, merită revizuită o altă întrebare ca punct de pornire. Dacă acum ar trebui să adopt o altă religie, cu totul diferită sau chiar opusă celei în care trăiesc astăzi, în ce măsură aş mai fi ce sunt în prezent? Este un proces de deconstrucție și de reconstrucție.

Exercițiu de imaginație

Dacă m-aș fi născut într-un mediu musulman, budist sau hindus, afirm fără niciun fel de reținere posibilitatea covârșitoare de a fi fost musulman, budist sau hindus. Șansa de a fi creștin într-un astfel de context este infimă, deși nu inexistentă, așa că iau în calcul și această posibilitate. Gândul de a fi fost musulman sau hindus nu numai că nu mă frământă deloc, ci chiar mi se pare absolut natural, o postură în care mă văd fără efort. Aceasta ar fi o valoare temporală și incidentală. Ceea ce nu îmi pot imagina sub nicio formă, și sufletul meu respinge această idee cu oroare, este să fi fost, indiferent în care dintre aceste religii m-aş fi născut sau pe care aş fi adoptat-o, o persoană neiubitoare de Dumnezeu și de oameni. Aceasta este valoarea transcendentală pe care aș numi-o valoarea supremă (deși nu independentă). Deci mă pot vedea orice în materie de formă a religiei – „Căci, măcar că sunt slobod față de toți, m-am făcut robul tuturor, ca să câștig pe cei mai mulți. Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câștig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca și când aș fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câștig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca și cum aș fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câștig pe cei fără lege“2 –, dar nu de conținut. Nu mă pot vedea nicicum o ființă rece, crudă sau plină de ură, nu prin natură, ci prin formare duhovnicească. În timp ce viața m-ar fi putut arunca în orice loc sau mediu, în același timp nu mă pot niciodată vedea, sub nicio formă, adoptând ritualuri, forme sau ceremonii care nu sunt în armonie cu marele principiu al iubirii de Dumnezeu și de aproapele, principiu care cred că este sădit prin creație în fiecare conștiință. Desigur, această valoare supremă și esența adevăratei religii – dragostea de Dumnezeu și de oameni – sunt influențate, la rândul lor, de mediul în care m-am născut, am trăit și am fost educat, dar influențele exterioare nu vor putea niciodată depăși în eficacitate lucrarea Duhului Sfânt și a peceții creației – iubirea – din care izvorăște bunăvoința omului, după cum demonstrează cazul copilului Samuel sau cazul lui Iisus, ambii născuți într-un mediu fără speranță și ambii dezvoltând o dragoste de Dumnezeu și de oameni nu în funcție de mediu, ci în ciuda lui.

Citeste mai departe pe: semneletimpului.ro

Despre infoCrestin

Citeste si:

De ce a creat Dumnezeu femeile atât de sensibile?

Pentru bărbați nu este ușor de înțeles de ce femeile plâng atât de ușor. Plâng …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!