Cum a ajuns cartierul bruxellez Molenbeek capitala europeană a terorismului

Timp de patru luni, principalul suspect al atentatelor teroriste care au avut loc anul trecut la Paris a stat chiar sub nasul autorităților. Nu în capitala franceză ce-i drept, ci în capitala Belgiei, mai exact în cea mai islamistă comună a Bruxelles-ului, cunoscută deja de mult timp ca o pepinieră pentru terorism: Molenbeek.

300x242

Faima negativă a comunei bruxelleze Molenbeek este de dimensiuni naționale în Belgia, fiind știut că numeroase atentate teroriste au fost orchestrate de rezidenți ai acestei zone și că mulți locuitori ai ei, chiar și dintre nativii belgieni, au părăsit comuna pentru a se alătura rebelilor, după izbucnirea conflictului civil din Siria.

Atestată încă dinainte de anul 1000, Molenbeek-Saint-Jean are o istorie de secole de ruralism și sărăcie, care s-a întins până la finele secolului al XVIII-lea, când industrializarea a produs o transformare fulminantă a regiunii.

Expansiunea economică nu a durat însă decât până la izbucnirea Primului Război Mondial și s-a prăbușit cu totul odată cu Marea Depresiune Economică. De atunci rezidenții Molenbeek se zbat la limita subzistenței, în comuna-cartier cu o rată de șomaj în continuă ascensiune. Fiind rău-famată, zona a rămas, timp de mulți ani, cea mai accesibilă arie a Bruxelles-ului (cunoscut pentru costul său piperat de trai) și, implicit, a continuat să atragă ca un magnet persoane cu venituri mici, care nu și-ar fi permis să locuiască în altă parte.

„Molenbeek mi-a frânt inima”

Între aceștia se numără și tineri precum antropologul Teun Voeten, care povestea în noiembrie anul trecut cum a fost pentru el să locuiască într-unul dintre cele mai notorii cartiere bruxelleze.

„Am considerat Molenbeek-ul casa mea timp de nouă ani”, își începe Voeten povestea relatată pentru Politico. „Eram parte dintr-un nou val de profesioniști urbani, predominant albi și cu studii superioare, care s-au instalat în zonă din motive pragmatice.” Voeten mărturisește însă că și-a văzut spulberate speranțele ca mutarea lui cartier să fie o piatră pusă în monumentul multiculturalismului și un exemplu de eficiență socială a toleranței. După ce administratorul blocului în care locuia (împreună cu 80% alți locatari de origine marocană) a fugit cu cei 95.000 de euro strânși pentru renovarea clădirii, a devenit evident că visurile lui fuseseră deplasate. „Conformist și omogen” sunt două dintre cele mai blânde adjective negative pe care Voeten le folosește în descrierea obscurantismului, fanatismului și fatalismului locuitorilor cartierului care, într-un final, au reușit ca, adunate, să îl constrângă să plece. A decis să se mute, povestește el, după ce un bărbat a încercat să îl convertească, în plină stradă. Aceeași stradă pe care el vedea cu ochii liberi furtișagurile și agresiunea celor care, minute mai târziu, nu s-ar fi sfiit să militeze pentru puritate spirituală strigând înspre prietenele belgienilor occidentali să sunt „prostituate murdare”.

Guvernarea haotică și cultura negării

Voeten se întreba cum de a putut Molenbeek să ajungă o bază europeană a jihadiștilor, iar răspunsurile lui, întărite de experiența locală, sunt în parte contraintuitive. „Esențial, de vină este guvernarea haotică a Belgiei și cultura negării care abundă în dezbaterea națională despre islam,” scrie antropologul. „Molenbeek este o comunitate vibrantă, cu străzi înguste și forfotinde. Găsești câte o ceainărie la fiecare colț și câte o moschee liniștită pe fiecare stradă, unde oamenii se pot întâlni nederanjați. Apartamente ieftine sunt cu duiumul, fără îndoială. Exact cum gherila se ascundea în junglă, la fel și jihadiștii se simt în siguranță în dezorganizarea din Molenbeek. Autostrada și gara internațională aglomerată sunt la o aruncătură de băț. Este baza perfectă din punct de vedere logistic.”

Antropologul continuă reclamând că cei 19 primari care guvernează cele 19 „comune” ale orașului Bruxelles sunt incompetenți, că serviciille de securitate sunt fragmentate și tind să se afle în competiție unul cu celălalt, mai degrabă decât să colaboreze. „Lipsa unei autorități centrale puternice”, spune Voeten, „creează terenul cel mai fertil pentru potențiali teroriști.” Însă, și aici începe partea mai puțin intuitivă a analizei antropologului, „cel mai important factor este cultura de negare a Belgiei. Dezbaterea politică a țării a fost dominată de o elită progresivă care s-a complăcut în credința fermă că societatea poate fi proiectată și planificată. Observatorii care indicau spre adevăruri neplăcute, cum ar fi incidența ridicată a infracționalității în rândul tinerilor marocani și tendințele violente ale radicalismului islamic sunt acuzați de propagandă de extremă-dreaptă și sunt ignorați și ostracizați.” Voeten vorbește în detaliu despre linșajul ad personam prin care au trecut doi jurnaliști care au încercat să demaște, în 2006 și 2008, prezența radicalilor islamiști în Molenbeek și conchide că „dezbaterea este paralizată de un discurs paternalist în care tinerii musulmani sunt văzuți, mai presus de orice, drept victime ale excluziunii sociale și economice. Tinerii, în schimb, internalizează aceste repere pentru că ele incită la simpatie și îi eliberează de responsabilitatea pentru propriile acțiuni.”

Molenbeek, o zonă „no-go”?

După capturarea lui Salah Abdeslam, primarul Parisului, Anne Hidalgo declara că „Ceea ce este sigur e că însăși forma de organizare comunitară a cartierului Molenbeek reprezintă un subiect. Fără nicio îndoială, aceasta este o formă care, între ghilimele, i-a protejat nu numai pe autorul atentatelor de la 13 noiembrie, ci și pe mulți alții înainte”, a declarat primarul, citat de Agerpres. „Aceasta ne obligă bineînțeles să lucrăm, să reflectăm, să facem ca astfel de forme foarte comunitariste de organizare care ar putea să existe în unele orașe să fie combătute.” Însă cam cât de consistent este acest discurs în condițiile în care infracționalitatea din Molenbeek a fost limpede pentru autorități nu de ieri, de azi, ci de ani de zile, și totuși nimic nu s-a schimbat între timp? (În iunie 2011, de exemplu, multinaționala BBDO și-a închis birourile din Molenbeek, motivând că localnicii au atacat angajații companiei de circa 150 de ori.)

Anul trecut, imediat după ce autoritățile au recunoscut public că 5 din cei 7 atentatori de la Paris proveneau din Molenbeek,ministrul de Interne belgian Jan Jambon declara că „în prezent, nu avem control asupra situației din Molenbeek.” Gravitatea implicațiilor acestei afirmații este greu de pus în cuvinte, cu atât mai mult cu cât una dintre consecințele ei a fost reaprinderea îngrijorărilor privind existența unor zone musulmane „no-go” într-un important oraș european.

În anul 2015, populația Molenbeek era de aproape 100.000 de locuitori, aglomerați în 5,9 km pătrați. În această arie restrânsă, funcționează peste 22 de moschei, cunoscute. Între acestea, unele sunt de orientare radicală, însă despre activitatea altora, ascunse prin clădirile vechi ale regiunii, nu se știe nimic. Totuși deși presa a catalogat deseori regiunea drept una, în principal, musulmană, unele surse indică o proporție de 25%-30% adepți ai religiei islamice, așadar Molenbeek nu este ușor de catalogat drept o zonă controlată de islamiști până la excluderea autorităților.

La aceasta se adaugă faptul că, ulterior, ministrul Jambon a declarat public că „primarul Françoise Schepmans (edilul Molenbeek, n.r.) ne cere ajutorul, iar șeful poliției locale este dispus să coopereze. Ar trebui să ne unim forțele și să «curățăm» până la ultima fărâmă.” Ziariștii The Atlantic care au analizat ipoteza ca Molenbeek să fie o zonă „no-go” observau că, totuși, „jurnaliștii nu par să aibe probleme să raporteze din zona respectivă (…) și chiar dacă rezidenții sunt mai reticenți față de presă, cartierul arată din multe puncte de vedere ca un district tipic.” Primarul local remarca însă că „viața zilnică în Molenbeek merge bine – dar poate că asta ne-a păcălit până acum: că în viața obișnuită nu sunt dificultăți.”

Important de notat în acest cadru este că, oricât de săracă și oricât de bine delimitată de societatea gazdă ar fi o comunitate, aceste caracteristici ale ei nu pot, de unele singure, să determine radicalizarea unui individ. Poate că de aceea, diverși analiști militează pentru renunțarea la ceea ce ei numesc „mitul că terorismul este produs de sărăcie, de apartheidul economic și social”. Cei care țintesc către aceste comunități o fac tocmai pentru că ele sunt fragile. Sunt o piață bună pentru „antreprenorii jihadiștii”, explica Abigail Esman, o apropiată a cineastului oldandez Theo van Gogh, realizatorul filmului Submission, care critica felul în care sunt tratate femeile în lumea islamică, asasinat de un musulman olandezo-marocan în 2004. „Ghetourile există în toate culturile (în Harlem, în comunităţile evreieşti) fără a produce terorism. Dacă ne uităm la cei mai mulţi terorişti, majoritatea provin din clasa de mijloc sau de mai sus. Mulţi dintre ei sunt convertiţi recent şi predispuşi către extremism. Factorii socio-economici ajung să conteze atunci când ai comunităţi sărace, vulnerabile şi devine mult mai uşor pentru antreprenorii jihadişti să recruteze.”

Riscul cel mai mare în a vedea în Molenbeek o zonă controlată exclusiv de musulmani, și să nu fie așa, este ca aceia care ar trebui să aplice soluții la problema terorismului să încerce să rezolve o problemă bazându-se pe date greșite. Iar această investiție de timp nu poate fi recuperată în contextul amenințării teroriste actuale. Dacă însă admitem că problemele din Molenbeek s-ar putea să fie mult mai complexe decât problema și-așa complexă a izolării culturale, măcar acțiunea de soluționare va viza mai mulți factori și își va spori astfel șansele de reușită.

Sursa: semneletimpului.ro

Despre infoCrestin

Citeste si:

ONU promovează pe unul din canalele sale de social media: iubirea homosexuală, transexualitatea, familiile formate din doi bărbați și un copil

Anul acesta a fost realizată prima emisie de timbre sub sigla ONU cu tematică LGBT. …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!