Coşmarul unei doctoriţe române în Finlanda. Angajaţii statului nordic i-au smuls copiii din braţe: „Am vrut să-i apăr cu corpul meu. Mi-au fost rupte coastele“

O femeie din Piatra Neamţ trăieşte o dramă în Finlanda, unde instituţiile statului i-au smuls copiii cu forţa şi i-au plasat la alte familii sau în instituţii de protecţie. Mama cere acum ajutorul autorităţilor române pentru a fi repatriată împreună cu cei trei copii.

Viaţa Mihaelei Camelia Jalaskoski (Smicală), o femeie de 44 de ani din Piatra Neamţ a devenit un calvar la scurt timp după ce, în 2005, s-a mutat în Finlanda împreună cu fiica sa Andreea, atunci în vârstă de 4 ani, un copil rezultat din căsătoria anterioară. Camelia este absolventă a Facultăţii de Medicină din Iaşi, şi înainte de a lua decizia de a pleca din ţară avea o experinţă de şase ani la Unitatea de Primre a Urgenţelor a Spitalului Judeţean Neamţ.
„Am plecat din România, pentru a ma căsători cu un cetăţean finlandez, care mi-a promis marea cu sarea şi nu din cauza condiţiilor din România. Am fost şi sunt în continuare un român adevărat, mândră de originile mele“, spune femeia.

„AM FOST TRATATĂ CA UN GUNOI“

Aşteptările Cameliei au fost repede spulberate după ce soţul finlandez şi familia acestuia au început să o umilească pe ea şi pe fiica ei.
„Nimic din ce făceam nu era pe placul lor. M-aş fi întors în ţară, dar am rămas imediat însărcinată, iar mama mea nu mi-a permis să mă întorc, pe motiv că îmi fac de râs familia“.
Camelia Jalaskoski (Smicală) FOTO: facebook
Părinţii femeii, Radu Smicală, medic pediatru şi mama, Lucia, farmacistă sunt oameni cunoscuţi şi respectaţi în comunitatea din Piatra Neamţ. Camelia a sperat că venirea pe lume a copilului rezultat din căsătoria cu soţul finlandez ar fi putut să aducă liniştea în familie, dar presiunile psihice la care a fost supusă au făcut-o ca în ianuarie 2006 să nască prematur, cu două luni înainte de termen, pe Mihail.
„În urma cezarienei, medicii mi-au uitat 10 cm de placentă în uter. Fiind româncă, am fost tratată ca un gunoi, nimeni nu a vrut sa investigheze ce se întâmpla cu mine, aşa că am stat 3 luni cu restul de placentă în uter, abia târându-mă şi îngrijind singură un copil prematur şi o fetiţă de 5 ani“, povesteşte femeia care a fost nevoită să-şi rezolve problema de sănătate la o clinică particulară.
Relaţiile cu proaspătul soţ nu numai că nu s-au îmbunătăţit, ci au degenerat, Camelia susţinând că soţul finlandez a violat-o şi, chiar dacă s-a întâmplat doar o dată, a rămas din nou însărcinată.
„Având în vedere situaţia precară a uterului meu, mi s-a făcut trimitere de urgenţă pentru avort terapeutic, ceea ce am refuzat vehement, în ciuda riscurilor. Sunt o persoană credincioasă şi am fost în legătură permanentă prin telefon şi prin scrisori cu Părintele Iustin Pârvu, care s-a rugat pentru noi“.

ÎN CENTRUL DE SIGURANŢĂ CA LA… ÎNCHISOARE

Al treilea copil al româncei s-a născut în ianuarie 2007, o fată pe nume Maria. Bucuria a acoperit scenele de violenţă la care femeia era supusă de soţul finlandez atât în timpul sarcinii, cât şi după ce a venit pe lume fetiţa. În urma unui astfel de episod, din iulie 2007, copii au fost agresaţi, iar Camelia a fost strânsă de gât de soţul furios.
„Au venit vecinii şi m-au salvat. Pe certificatul medico-legal scrie: <leziuni prin strangulare, care se potrivesc cu descrierea victimei. Chiar dacă leziunile vizibile sunt minore, strangularea a pus în pericol viaţa victimei>“. În urma acestei scene, mama a fost dusă, împreună cu cei trei copii la un centru de siguranţă, unde translator a fost folosit… soţul agresor, care nu vorbeşte limba română. „Poliţia a refuzat să asculte martorul (bona copiilor, pe motiv că e rusoaică), Andreea nu a fost ascultată, nu am primit niciun fel de consiliere psihologică, iar centrul de siguranţă era mai mult ca o închisoare. Am cerut ajutorul ambasadei române. Nu am obţinut Absolut nici un sprijin“, mărturiseşte femeia.
Debusolată şi speriată de cele întâmplate, Camelia a decis să se întoarcă acasă, la soţul violent, după o lună petrecută în acel centru. S-a ambiţionat să înveţe de una singură limba finlandeză şi să-şi caute un serviciu pentru a-şi asigura independenţa financiară pentru a scăpa din acel iad. În trei luni a învăţat limba, iar din ianuarie 2008 a început serviciul ca medic în Finlanda.

TÂRÂTĂ ÎN PROCESE DE FOSTUL SOŢ

Viaţa de calvar nu avea cum să nu-i afecteze pe cei trei copii. Din cauza tratamentului la care mama era supusă de către soţ, băieţelul a fost diagnosticat cu anorexie nervoasă, şi a fost nevoie de multiple spitalizări pentru a-l stabiliza.
„Ziua îngrijeam copiii şi noaptea învăţam limba finlandeză plus medicina de la capăt. Lucrând ca medic de urgenţă, uitasem multe lucruri de care aveam nevoie la dispensar“.
După câteva luni de serviciu la un dispensar din Tampere, Camelia a fost angajată ca medic anestezist. Femeia s-a redresat financiar, a adus chiar o bonă din România pentru a o ajuta cu copiii, iar soţul finlandez era mai tot timpul plecat şi nu se implica în viaţa de familie. În aprile 2010, românca a divorţat şi s-a mutat împreună cu copiii, conform deciziei luate de instanţă.
„Pentru că am şi cetăţenie română nu am primit custodia copiilor, pe motiv că exista riscul de a mă muta împreună cu copiii in România“.
La trei luni după mutarea din casa soţului, băiatul s-a vindecat complet de anorexie. Iadul abia urma însă pentru mama şi cei trei copii, deoarece lupta s-a mutat la nivel instituţional. Pentru că nu avea venituri, fostul soţ nu a plătit pensie  alimentară, dar a târât-o pe româncă într-o sarabandă de procese în care statul finlandez i-a plătit avocat din oficiu.
„Deşi legea finlandeză prevede avocat din oficiu pentru copii, copiii mei nu au beneficiat de aceasta. Am plătit peste 100.000 de euro timp de 3 ani . Din 2013 nu mi-am mai permis un avocat, aşa că am reprezentat singură copiii la procese. Având în vedere agresiunea asupŕa copiilor, precum şi cea asupra mea în faţa copiilor, Mihai şi Maria au refuzat să-şi vadă tatăl“, mai spune mama căreia i s-a refuzat şi un psiholog pentru copii.
Camelia Jalaskoski (Smicală) şi copii: Andreea (dreapta), Maria şi Mihail FOTO: Facebook
Întâlnirile tată-copii se realizau sub supravegherea autorităţilor, iar mama spune că fostl soţ nu numai că nu încerca să stabilească vreo legătură emoţionala cu aceştia, ba din contra, îi ameninţa non stop.
„În 2013, oficialii au refuzat să mai organizeze întâlnirile sub supraveghere. Au dat o declaraţie scrisă prin care menţionează aceasta, precum şi faptul că tatăl copiilor a spus în repetate rânduri că <copiii trebuie obligaţi să aibă încredere în el şi singura metoda ar fi ca el (tatăl) să bage copiii cu capul sub apă, până imploră milă>“.
 Justiţia finlandeză a hotărât atunci ca minorii să meargă fără supraveghere să-şi vadă tatăl, iar mamei i s-a aplicat o amendă de 15.000 euro pentru că oficialii au refuzat să mai facă întâlnirile sub supraveghere.
„În toţi aceşti ani, protecţia copilului a fost de partea tatălui şi a apărat interesele tatălui, în defavoarea copiilor“.
Anul trecut, în luna mai, mama şi-a făcut mutaţia legală împreună cu copiii în alt oraş unde obţinuse un post mai bun, şi a anunţat autorităţile cerând transferul tuturor actelor la noua reşedinţă.
„Am cerut şi informarea tatălui copiilor despre aceasta (în urma violenţelor familale avem adresa secretă şi o singură autoritate din Finlanda poate da adresa noastră celorlalte oficialităţi, inclusiv poliţiei)“.
Decizia l-a înfuriat pe fostul soţ care a dorit transferarea copiilor într-o unitate de plasament. Camelia spune că pe 15 mai 2015, fostul soţ a obţinut de la judecătoria Tampere custodia totală a copiilor pe baza declaraţiilor sale cum că femeia ar plănui să fugă în România cu cei mici, hotarâre dată fără proces şi fără ca mama să fie ascultată şi nici măcar înştiinţată. A doua zi, trei executori judecătoreşti şi două reprezentante de la Protectia Copilului au venit să-i ia pe cei doi copii, Mihail şi Maria, spunându-i femeii că îi duc să se întâlnească cu tatăl lor. Au urmat scene abrutizante pentru copiii care au fost agresaţi de executori.
„Prima reacţie a fost să-i iau în braţe şi să-i apăr cu corpul meu. Aşa mi-au fost rupte coastele. Andreea a sunat la poliţie. La venirea poliţiei, executorii judecătoreşti au înhăţat copiii, i-au urcat în maşina socialului şi au disparut. Abia dupa ce copiii au fost răpiţi, socialul a făcut decizia de preluare a copiilor în plasament“.
Tatăl finlandez a obţinut custodia celor doi copii, dar nu au stat cu acesta decât două luni, din iulie, până în septembrie 2015. „Pe data de 23.09.2015 au fost luaţi de urgenţă de către serviciile sociale, deoarece erau în pericol major în casa tatălui. Au fost dusi din nou la o casa de copii şi pe data de 21 decembrie 2015 au fost daţi acasă, spre adopţie temporară“, spune Camelia.
Lucrurile păreau să intre în normal, dar în aprile 2016, acelasi judecător care îi luase mamei custodia copiilor fără proces şi cei de la Protectia Copilului au obligat-o pe femei şi pe cei mici la o anchetă psihiatrică.
„Am fost supuşi la traume psihice în timpul aşa zisei anchete. Ancheta a fost făcută în mare parte de către două asistente medicale, iar doctorul care nu a vorbit niciodată cu copiii a dat verdictul: între mine şi copii ar exista o relaţie prea strânsă, fără să se precizeze ce însemna prea strânsă şi asta ar fi dovada alienării parentale. Alienarea parentală nu este aprobată ca diagnostic în Finlanda şi nici de sistemul juridic“, a menţionat românca.
Exact la un an de la scena  traumatizantă la care au fost supuşi, pe 16 mai 2016, copiii au fost luaţi de  poliţie de la şcoală şi duşi la casa de copii (băiatul Mihail), respectiv într-o familie (fata, Maria). Mama spune că decizia de a-i separa pe copii a fost luată pentru că băiatul, în vârstă de 10 ani este acuzat că ar manipula-o pe sora sa, mai mică cu un an.
Camelia Jalaskoski (Smicală) şi fiica cea mică, Maria FOTO: facebook
Mihaela Camelia Jalaskoski susţine că a cerut în mod repetat ajutorul Ambasadei României la Helsinki, dar nu a primit decât susţinere morală, nerezolvându-se nici măcar situaţia certificatelor de naştere ale copiilor. Femeia cere acum ajutorul statului român şi al Uniunii Europene pentru repatrierea urgentă a ei şi a celor trei copii. Ea acuză Finlanda de „încălcarea Drepturilor Omului şi Drepturilor Copilului.  Continuarea abuzurilor din partea oficialităţilor finlandeze va avea urmări ireparabile asupra creşterii şi dezvoltării copiilor, precum şi asupra sănătăţii noastre“.
Camelia Jalaskoski (Smicală) mai solicită ca România să facă o plângere la CEDO, pentru legea 39 din Tratatul Drepturilor Omului, rezolvarea cazului în situaţie de urgenţă.
„Cerem ca un avocat de drept internaţional şi drepturile omului să fie ales de către statul român să ne reprezinte. Un avocat în Finlanda costă între 30.000 – 70.000 euro. Nu am aceşti bani, chiar dacă mi-aş vinde toate lucrurile. Cerem ca România, prin instituţiile sale, să ia atitudine în Parlamentul European pentru oprirea abuzurilor asupra copiilor în Ţările Nordice. În Finlanda, peste 20.000 de copii sunt luaţi din familii. Aceeaşi situaţie există în Norvegia“, mai spune românca.
Sursa: adevarul.ro

Despre infoCrestin

Citeste si:

STOP homosexualitate şi căsătoria între persoanele de acelaşi sex. Nu vrem asa ceva pe strazile din Romania!!!

Mami cu tati? ?au scos copiii la plimbare. Care dintre voi ați vrea să vă …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!