Copilul tău este prea religios? Cum să îți dai seama.

Religia constituie o sursă de confort cu efecte benefice asupra stării interioare. Există, însă, maniere de exprimare a religiozității care ar putea semnala probleme profunde de sănătate mintală. Iar acestea sunt cu atât mai grave cu cât, manifestate de adulți, ele pot devasta viața copiilor.

Cercetările științifice confirmă că religia poate constitui o forță pozitivă în viața copiilor, la fel cum poate fi și în viața adulților. „Religia este corelată cu un sentiment mai mare al stimei de sine, o mai bună adaptare academică și incidențe scăzute de abuz de substanțe sau comportament delincvent,” spune psihologul Bill Hathaway, decan al Școlii de Psihologie și Consiliere de la Regent University.

De aceea, în general, părinții se bucură atunci când observă pasiunea copiilor lor pentru exercițiile spirituale. Până la urmă, apropierea lor de credință nu poate fi decât un lucru bun, nu? Dar dacă nu este așa?, se întreabă analiștii Time.

Devotamentul religios al oricărui copil ar putea fi considerat benefic, dar practicarea „cu prea mult zel” a credinței poate fi un semn al unei probleme de sănătate mentală sau un mecanism de adaptare pentru a face față unei traume nevindecate sau stresului. Unii copii suferă de ceea ce ar putea fi numi „tulburare obsesiv compulsivă religioasă”, care îi face să repete cu scrupulozitate versete sau rugăciuni, mai puțin dintr-un sentiment religios, cât ca o manifestare a tulburării. „Pare a fi un lucru pozitiv, dar ar putea fi negativ”, a spus psihologul Stephanie Mihalas, profesor la UCLA.

Copiii care sunt marcați obsesiv de sentimentul că au păcătuit, că sunt impuri sau că au comis o blasfemie la adresa lui Dumnezeu, tind să se concentreze asupra anumitor reguli sau ritualuri care să îi absolve de vină, mai degrabă decât pe aspectele de ansamblu ale credinței lor. Ei se tem că Dumnezeu nu le va ierta greșeala. Iar acest lucru poate semnala debutul unei depresii sau al anxietății, spune John Duffy, un psiholog din Chicago specializat în terapia adolescenților. „Copiii care au făcut greșeli în privința sexului sau a consumului de droguri”, spune el, „ar putea avea probleme în a se ierta pe ei înșiși.”

O dificultate majoră, în opinia analiștilor Time, constă în faptul că părinții pot neglija un asemenea comportament nesănătos, în condițiile în care el se produce sub masca credinței. Când ar trebui ca o asemenea religiozitate să îi determine pe părinți să fie mai atenți? Testul crucial ar trebui să se concentreze pe modul în care copiii se manifestă în celelalte aspecte ale vieții lor. Este vital să fie evaluat comportamentul în integralitatea sa: atitudinea de la școală, implicarea în activități sportive sau socializarea cu prietenii. Dacă poate fi sedimentat un echilibru, atunci credința copiilor conține indiciile unei surse de putere și rezistență. În cazul în care practicile religioase par a constitui un excedent al vieții, experții sugerează luarea unor măsuri și consultarea specialiștilor pentru remedierea unor probleme ce riscă să se amplifice.
Anxietatea și excesul de religiozitate pot deteriora iremediabil echilibrul emoțional al oricărei ființe umane. Viața spirituală ar trebui să genereze o atmosferă de confort sufletesc și împlinire, acestea fiind ingredientele fundamentale ale unei armonii interioare.

semneletimpului.ro

Despre

Citeste si:

Părinţii împotriva educaţiei sexuale în grădiniţe şi în şcoli

Miercuri, 22 iunie 2016, în Palatul Parlamentului a avut loc o conferinţă de presă organizată …

Un comentariu

  1. Vorbim de “specialisti” si de cazuri imaginare.
    Cind “specialistii” considera ca “practicarea cu prea mult zel a credintei poate fi un semn al unei probleme de sanatate mintala ?
    Care este limita zelului ?
    Oare specialistii sunt crestini sau pro unei educatii restine ?
    Sa nu luam in serios orice sursa numai pentru ca sunt “specialisti” !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!