Cine mă va salva data viitoare?

Atentatul petrecut aseară pe aeroportul Ataturk din Istanbul, unul dintre cele mai utilizate „noduri” pentru escale internaționale, este încă un memento de tipul „într-o zi, s-ar putea să fi chiar tu următorul.”

Intersectarea cu suferința altuia ne amintește de suferința cu care, poate sub altă formă, inevitabil, ne vom întâlni și noi la un moment dat. Atentatele sunt alarme publice, internaționale, însă pentru cei mai mulți dintre noi, suferința celor apropiați este cel mai eficient dascăl. Povestea lui Jeffrey, relatată de Timothy Keller în cartea „Argument pentru Dumnezeu”, este puternic ilustrativă pentru modul în care putem învăța de la Christos să ne trăim frica de moarte.

Jeffrey era un muzician newyorkez, crescut într-o familie de evrei conservatori. Atât tatăl cât și mama lui sufereau în mod îngrozitor de cancer. În cele din urmă, mama lui a murit și, din cauza mai multor probleme e sănătate pe care le avea încă din copilărie și care îi produceau mari dureri fizice, Jeffrey s-a îndreptat spre medicina tradițională chinezească și spre meditația taoistă și budistă, devenind extrem de preocupat de îmbunătățirea stării sale de sănătate. Printr-un concurs de împrejurări, s-a împrietenit cu un creștin practicant, care l-a invitat la biserică. Îi plăcea.

Prietenul era o persoană bucuroasă și plăcută, iar predicile erau provocatoare intelectual. Se simțea însă deranjat de finalurile de slujbă care Îl aduceau mereu în atenție pe Iisus. Imaginea lui Christos răstignit îi revenea în minte de fiecare dată când medita, astfel că momentele care altădată îi aduceau pace și liniște ajunseseră să îl tulbure într-atât încât a început să se roage „Dumnezeului creștinilor”. Și, nu după mult timp, a avut un soi de revelație. Și-a dat seama că „până în acel moment, dominanta vieții lui fusese să scape de suferință, să o evite cu totul”. Această exprimare a autorului îmbracă două adevăruri ascuțite. Primul este acela că frica de suferință este un motor motivațional pentru multe din acțiunile noastre.

Câți dintre noi nu ne-am călcat chiar pe conștiință (mințind, de exemplu) pentru a scăpa de vreo consecință nu neapărat dureroasă, ci chiar și puțin neplăcută? Sau câți, asemenea lui Jeffrey, n-am adoptat stiluri de viață draconice, diete chinuitoare, sau principii privaționale în speranța că aceasta va fi o suferință mai mică, prin care am putea evita o suferință ulterioară mult mai mare? Al doilea adevăr este și el ascuns în economia frazei. „Până la acel moment, dominanta vieții lui fusese să scape de suferință” transmite implicit mesajul luminos că o viață poate fi dominată și de alte lucruri, nu neapărat de frica de suferință. Ne putem trăi viețile centrați pe altceva decât goana continuă din calea durerii care ne face fie să ne căutăm refugiul în „droguri ale minții”, care să ne facă să uităm ce urmează, fie ne înnebunește de teama că atunci când suferința va veni, nu vom fi capabili să o înfruntăm. A te concentra pe evitarea suferinței este o variantă de filosofie de viață. Există însă și alte ocupații pe care le putem lăsa să ne domine existența.

Citeste mai multe aici.

Despre infoCrestin

Citeste si:

UE și Soros se luptă pentru o Europă islamizată, susține Viktor Orban

Premierul Ungariei, Viktor Orban, a făcut noi declarații cu privire la George Soros și Uniunea …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!