CEDO a decis: căsătoriile homosexuale nu fac parte din drepturile omului

În data de 16 martie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că interdicţia de adopţie de către perechile necăsătorite nu constituie o discriminare, întrucât se aplică atât perechilor heterosexuale, cât şi celor homosexuale, relatează Life Site News.

cedo_afirma_ca_dreptul_cuplurilor_gay_nu_fac_parte_din_drepturile_omului (Foto: seattletimes.nwsource.com)De asemenea, Curtea a decis că realizarea unei „căsătorii” homosexuale nu reprezintă un drept conform Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Decizia confirmă poziţia Franţei, care nu acordă statut de „căsătorie” perechilor homosexuale şi nu permite perechilor necăsătorite să adopte copii.

Judecătorii au luat această decizie la finalul unui proces în care un cuplu de lesbiene (Valérie Gas şi Nathalie Dubois) din Franţa, care sunt într-un parteneriat civil, au depus o plângere împotriva Curţii de Justiţie franceze. Ele s-au plâns că legislaţia franceză nu i-a permis uneia dintre femei să adopte copilul în vârstă de 11 ani al celeilalte femei.

Dubois a conceput un copil prin inseminare artificială, cu un donator anonim în 2000, şi perechea a crescut copilul împreună. Gas a încercat să adopte copilul prin recurs la diferite instanţe, însă cazul i-a fost respins şi la Curtea de Casaţie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat acum decizia.

Avocaţii celor 2 femei au acuzat statul francez de discriminare pe baza orientării sexuale. Cu toate acestea, judecătorii de la Strasbourg au respins argumentele acuzării, întrucât au stabilit că nu a avut loc nicio discriminare pe motive de orientare sexuală. Curtea a constatat că Franţa nu a încălcat articolul 14 (cu privire la discriminare) şi articolul 8 (cu privire la dreptul respectării vieţii private şi de familie), din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

„Cu privire la cuplurile căsătorite, Curtea consideră că – în lumina consecinţelor sociale, personale şi legale ale căsătoriei – situaţia legală a cuplului de faţă nu este comparabilă cu cea a cuplurilor căsătorite”, se arată în decizia CEDO.

În plus, cei 7 judecători au folosit şi decizia luată într-un proces din anul 2010, atunci când CEDO a decis că ţările Uniunii Europene nu sunt obligate să legalizeze căsătoria religioasă a cuplurilor homosexuale. Atunci, CEDO a emis o decizie fundamentală privind căsătoria şi familia.

Decizia luată la Strasburg a fost primită cu bucurie de opozanţii căsătoriilor homosexuale. „Prea multă vreme, susţinătorii au folosit drepturile omului cu scopul de a încerca să adauge forţă morală unor obiceiuri care ţin de plăcerea personală. În multe cazuri, susţinătorii [căsătoriilor gay] au evitat procedura democratică şi au avut succes în a-şi impune opiniile prin puterea legii”, a declarat Normal Wells de la Family Education Trust.

Cele mai multe critici faţă de hotărârea luată de CEDO vin din Marea Britanie, unde hotărârea are implicaţii profunde. Lynne Featherstone, politician britanic a declarat pentru Daily Mail „Pe scurt, nu este corect ca unui cuplu în care partenerii se iubesc şi vor să-şi legalizeze angajamentul să îi fie negat dreptul de a se căsători”.

Opoziţia din Marea Britanie vine pe fondul numeroaselor discuţii determinate de consultarea publică ce are loc în prezent cu privire la redefinirea căsătoriei, redefinire ce ar permite cuplurilor unite într-un parteneriat civil să fie şi căsătorite religios.

Cu privire la aceasta, avocatul Neil Addison, specialist în legislaţia pe probleme de discriminare din Marea britanie, a declarat că, în cazul în care cuplurile homosexuale vor avea dreptul legal de a se căsători, va fi ilegal ca guvernul să interzică cuplurilor să se căsătorească în orice biserică doresc. Astfel, promisiunile coaliţiei guvernamentale britanice – care au decis că bisericile nu vor fi obligate să realizeze căsătorii homosexuale – devin nule.
Curtea face parte din mecanismul de protectie al drepturilor omului creat de Consiliul Europei, care promovează democraţia şi statul de drept în rândul celor 47 de state membre ale Consiliului. Hotărârile sale sunt obligatorii pentru membrii Consiliului, deoarece aceştia au semnat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Adoptată în 1950, Convenţia e în vigoare în cele 47 de ţări membre ale Consiliului Europei. CEDO este autoritatea supremă în interpretarea Convenţiei, iar deciziile ei, în mare parte, pot deveni obligatorii pentru toate ţările din Consiliul Europei.

Rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului este acela de a decide în acele cazuri care fac obiectul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, la care sunt parte 47 de state europene. În cazul în care o ţară este acuzată de faptul că a decis incorect într-o problemă, iar CEDO a dat câştig de cauză părţii adverse, ţara este obligată să execute decizia luată de Curte.

În fiecare stat european, Convenţia şi protocoalele ei adiţionale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate faţă de acesta. Altfel spus CEDO şi protocoalele adiţionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu şi prioritar, ceea ce, în plan naţional, are drept consecinţă imediată aplicarea convenţiei şi protocoalelor de către instanţele judecătoreşti române, iar în plan internaţional acceptarea controlului prevăzut de CEDO cu privire la hotărârile judecătoreşti naţionale.

Noteaza revista semneletimpului.

Despre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload