Căsnicia de succes. Cum să ai aşteptări cărora să le supravieţuieşti

„Cine se aseamănă se adună” sau „opușii se atrag” conturează veșnica dilemă a ingredientelor pentru succesul în căsnicie. În condițiile în care specialiștii în psihologia cuplului susțin păreri contradictorii, Semnele timpului te invită să evaluezi opiniile ambelor tabere, într-o mini-serie despre „Căsnicia de succes”.

După ce am văzut argumentele psihologilor care susţin că asemănările sunt mai importante decât diferențele în alegerea unui partener de viață şi după ce am analizat şi altenativa potrivit căreia succesul în căsnicie nu depinde de compatibilitatea iniţială, ci de comportamentul celor doi parteneri, a sosit momentul bilanţului. Până la urmă de ce criterii concrete e bine să ţinem cont în alegerea unui partener de viaţă?

O căsnicie durabilă este un parteneriat pe viaţă, în care ambii parteneri intră, ca într-o „afacere bazată pe dragoste”, cu resurse (compatibilităţi) şi cu un anumit potenţial de risc (defecte).

În general, specialiştii sunt de acord că diferenţele în ceea ce priveşte valorile şi aşteptările sunt cele mai grele obstacole pentru fericirea unui cuplu. Dacă cei doi privesc diferit banii, copiii şi valorile spirituale este aproape imposibil să aibă o căsnicie de succes, fiindcă de aceste trei elemente se vor lovi constant în viaţa de zi cu zi, iar diferenţele vor eroda relaţia.

În schimb, diferenţele în ceea ce priveşte interesele sau hobby-urile pot fi chiar benefice pentru sănătatea cuplului. Atunci când cei doi au preocupări practice diferite şi, implicit, abilităţi diferite, ei devin complementari, iar diferenţele dintre ei devin resurse prin care partenerii îşi îmbogăţesc unul altuia viaţa.

Pasul obligatoriu pentru a face distincţie între diferenţele – resurse şi diferenţele – incompatibilităţi este dialogul.

Dr. Robert Solley, psiholog specializat în terapia de cuplu recomandă câteva întrebări introspective de început care să scoată la lumină compatibilităţile sau incompatibilităţile. Întrebările, prezentate pe psychcentral.com, sunt formulate de aşa natură încât sintetizează aşteptări ale cuplurilor, indiferent de tipul de personalitate.
o Cum mă simt lângă această persoană, în general?
o Răspunde la persoana mea? Acceptă vreo influenţă din partea mea?
o Îmi este aproape când îi cer ajutorul?_
o Mă ascultă când mi-e teamă, când sufăr sau sunt trist/ă şi îmi poate uşura povara?
o Mă preţuieşte? Acordă importanţă lucrurilor pe care i le spun?
o Mă simt în siguranţă să vorbesc despre orice cu el/ea? Să spun ceea ce simt sau îmi doresc cu adevărat, chiar dacă partenerul ar putea să nu fie de acord?
o Învăţăm unul de la celălalt şi creştem împreună?

Kit de supravieţuire a aşteptărilor nerealiste
Atunci când fiecare incompatibilitate se simte ca o criză în relaţie, e semn că visul compatibilităţii perfecte cu partenerul de viaţă încă e la loc de cinste în mintea noastră. În viaţa de zi cu zi, acest lucru devine evident atunci când ne aşteptăm şi chiar ajungem să îi cerem partenerului să fie o copie fidelă a noastră, în toate lucrurile.
Primul pas pentru a ieşi din această capcană a nemulţumirii este să devenim realişti, ne sfătuieşte psihologul Christine Meinecke, într-un material publicat dePsychology Today. Compatibilitatea perfectă nu există, iar primul pas pentru ca cei doi soţi să îşi împlinească aşteptările este să aibă aşteptări realiste.
Al doilea pas este să cerem de la noi înşine mai multă maturitate emoţională. Cu cât suntem mai maturi emoţional, cu atât vom face alegeri mai înţelepte, spune Meinecke. În cazul în care alegerea a fost deja făcută şi defectele partenerului sunt greu de trecut cu vederea, reţinerea şi integritatea personală sunt două elemente care pot salva relaţia.

Fie că incompatibilitatea apare în treburile casnice, sau în intimitatea sexuală, plângerile şi cererile constante de schimbare la adresa partenerului, nu vor duce niciodată la o schimbare de comportament, ci poate doar la o schimbare a atitudinii de moment. Reproşurile şi critica pot, din contră, să-l enerveze pe celălalt, sau să genereze contra-reproşuri, într-un schimb fără sfârşit.

În cele din urmă, o măsură mai greu de intuit pentru a face faţă aşteptărilor nerealiste de la o relaţie este controlul de sine, controlul asupra propriilor reacţii negative la comportamentul partenerului. Aşteptările nerealiste duc la frustrare şi dezamăgire. Luând comanda asupra reacţiilor personale naturale este o schimbare extrem de benefică, una care îşi va dovedi eficienţa în gestionarea diferenţelor în cuplu.

semneletimpului.

Despre

Citeste si:

STOP homosexualitate şi căsătoria între persoanele de acelaşi sex. Nu vrem asa ceva pe strazile din Romania!!!

Mami cu tati? ?au scos copiii la plimbare. Care dintre voi ați vrea să vă …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!