Barnevernet se va prabusi

Semnalul de alarma a fost tras in 2014 de parlamentarul norvegian Oyvind Habrekke.

sediul-barnevernet-oslo-norvegia

 

Øyvind Håbrekke este un politician norvegian, partidul crestin-democrat. El a crescut în Ashford si este în prezent stabilit la Oslo. El a fost consilier si secretar de stat în guvernul Bondevik II si a fost membru al comitetului central al partidului 2003-2009. (Sursa)

BARNEVERNET VA FI CONFISCAT

Esecul notiunilor de baza dupa care functioneaza sistemul de bunastarea copilului se va prabusi, a spus Oyvind Habrekke , care face parte din Partidul Crestin Democratic si este membu in Parlamentul Norvegiei.

Un numar de propuneri legislative de modificare a Legii de protectia copilului sunt acum introduse pentru consultare, iar timpul primaverii urmatoare guvernul va veni cu o noua hartie alba cu privire la protectia copilului.

Oyvind Habrekke, este si membru al comitetului de familie din KrF. El se teme ca revizuirea guvernamentala al serviciului de protectia copilului sa fie facuta fara ca intrebarile de baza sa fie adresate si fara ca politicienii sa aiba o cunostiinta suficient de solida. Dupa ce a lucrat in aceste sector de mai multi ani, concluzia lui Habrekke este una brutala.

– Cand te decizi sa preiei ingrijirea copilului, trebuie sa fii capabil sa te uiti in ochii lui si sa-i zici: Vei primi mai bine. Astazi nu putem.

Multe povestiri de groaza

Doua conditii de baza il ingrijoreaza pe Habrekke: Cresterea imensa in Barnevernet – care el crede ca va continua. Si a doua, Habrekke crede ca este rau ca stim prea putin despre modul in care copiii sunt tratati dupa ce au fost luati de la parintii lor. Nu exista date care sa arate de cate ori un copil trebuie sa schimbe casa/locuinta. In calitate de politician trebuie sa cunosc aceste date, sa stiu daca copilul primeste ingrijirea necesara. Astazi, sistemul se confrunta si cu copii care sunt abandonati de parintii lor, un nou esec a autoritatilor publice.

– Credeti ca este in relatie cu migratia?

– Da, stabilitatea este alfa si omega. Am auzit multe povesti de groaza la unde duc acestea. Dar nu stim daca aceasta este regula sau exceptia. Nu avem nici un fel de date.

In procesul de descompunere

Habrekke constata ca cresterea agentiei de protectia copilului este infricosatoare.

– Nu putem face fata, nu merge hop si gata. Avem nevoie de o pauza. Trebuie sa ne intrebam ce este de facut. Nu este suficient ca guvernul sa resolve problemele de cooperare dintre stat si municipiu. Nici nu este sufficient ca acum copiii vor fi auziti. Cresterea si migratia prezinta un sistem care este pe cale sa se prabuseasca. Rata trebuie schimbata.

– Usor de zis, dar cum sa se faca?

– Trebuie sa avem un criteriu in care copiii sa aiba o oferta de preluare mai buna ca inainte.

– Dar problema este ca atunci cand iei copiii, nu stim ce va fi de partea cealalta?

– Poate ca nu va fi bine. Asta trebuie sa se stie. Fara aceste date nu putem opera prin protectia copilului cu o constiinta curata.

Fluxurile de bani se deschid

Habrekke scoate in evidenta diferenta masurilor luate in casa. El crede ca organizatia a produs prea putine resurse la dispozitia lor prin care sa ajute in timp ce copilul sta la casa parintilor proprii.

– Dar, dupa adoptare, se deschide robinetul. Atunci sunt date milioane in comparativ cu ce s-a dat in timp ce copilul e in casa proprie.

– Credeti ca foster care este favorizat?

– Ce cred, este ca exista o eroare de system, atunci cand nu se gandeste de la inceput modul in care trebuie folosite cel mai bine resursele. In loc ca fondurile sa fie folosite pentru milioanele de copii care sunt luati de acasa, se pot lua mai multe masuri si mai multa asistenta care sa asigure ca copiii sa ramana in familie.

Trebuie sa se vada in ansamblu

Dar, asta e pentru ca costa de a se obtine noi parinti sau o institutie, in timp ce nu costa nimic pentru ca copiii sa ramana acasa chiar cand parintii nu pot avea grija de ei?

Ei ar fi putut avea o afacere mai buna in casa lor, cu numai jumate din bani.

Vorbesc despre o eroare de sistem care face prea putin atunci cand copilul este acasa. In timp ce pentru plasament avem resurse enorme.

Sunt multe lucruri care nu pot fi rezolvate cu bani. Dar ca sa spun lucrurilor pe fata: In camin se considera o mie de petici, in timp ce afara sunt considerate un million.

Aceasta cultura trebuie schimbata.

Functionarii sociali de protectia copilului trebuie considera ca „solutia ideala” cateodata trebuie sa fie respinsa in favoarea stabilitatii. Daca nu facem nimic, cresterea sub organizatia actuala ne asigura ca ne vom izbi de perete. Noi trebuie sa schimbam lucrurile in asa fel ca acei copiii care au nevoie de ajutor mai mare, sa primeasca mai mult. Si noi trebuie sa discutam limitele si pe cine vom ajuta.

Laila Ellingsen
Mari K By Rise

Date despre CPS

.52,100 de copii au primit masuri de ajutor in anul 2011

.In 2007 cifra a fost de 42,625

.13,200 de copii au fost plasati in afara familiei. 70 la suta in centre de plasament (foster care).

•O zi în centre de plasament costă 2,700 de coroane ($314), o zi în îngrijire rezidențială în medie de 7,000 coroane ($814).
• În 2011, costul municipal al bunăstarii copilului a fost de 8.8 miliarde si a guvernului 5,6 miliarde.

Trad. AGNUS DEI – SURSA – http://www.barnevern.org/barnevernet-vil-havarere/

Despre infoCrestin

Citeste si:

Școală catolică, obligată să renunțe la cuvintele „mamă” și „tată”: Discriminează cuplurile gay

O școală catolică a fost obligată să renunțe la noțiunile de „mamă” și „tată” din …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload

error: Content is protected !!