Alegerea partenerului de viaţă, o decizie biblică

Tinerii creştini trăiesc în mijlocul unei societăţi şi unei culturi care respectă alte valori decât cele după care se ghidează ei. Aşa a fost dintotdeauna şi nu este de mirare că aşa se întâmplă şi acum.

Două ştiri opuse au apărut în presa străină săptămâna aceasta. Una era legată de rezultatele unui sondaj de opinie realizat de un site de matrimoniale din Statele Unite care dezvăluia că, dintre 5.200 de adulţi necăsătoriţi, cu vârsta între 21 şi 65 de ani, 72% îşi doresc să locuiască împreună cu persoana iubită fără a se căsători, 36% sunt deschişi unor relaţii ocazionale, 54% ar avea o aventură de o noapte, în tip ce peste 76% dintre tinerii între 21 şi 34 de ani nu mai erau virgini.

O a doua ştire, referitoare la o tendinţă opusă, era despre atleta Lolo Jones, în vârstă de 29 de ani, care a declarat că decizia de a-şi păstra virginitatea a reprezentat o luptă mai grea decât antrenamentul pentru Jocurile Olimpice.

În lumina acestor informaţii, liderul creştin Jane Hunt analizează câteva dintre motivele pentru care tinerilor creştini le este dificil să reziste presiunii sociale şi să aibă relaţii în conformitate cu Biblia.

Hunt afirmă că problema principală pe care o au tinerii este faptul că tinerii nu înţeleg conceptul de iubire şi, în consecinţă, au aşteptări diferite la cursul pe care trebuie să-l aibă o relaţie. Cele trei faţete ale iubirii sunt cele exprimate î limba greacă prin cuvintele eros, phileo şi agape.

Eros se referă la dragostea romantică şi pasională, dar se poate referi şi la sentimente puternice care nu au o orientare romantică. În cadrul căsătoriei, erosul se referă la plăcerea fizică şi emoţională, în timp ce în cadrul relaţiei, erosul este pur şi moral, lipsit de pasiunea senzuală. Puritatea fizică este necesară pentru puritatea psihică.
Phileo este afecţiunea, dragostea de frate şi soră. Phileo este prietenia adevărată şi include simţămintele de iubire (grijă) faţă de sine. pe care ual purity.
Agape este dragostea necondiţionată, altruistă, un angajament de a împlini binele suprem pentru o altă persoană, indiferent dacă sentimental este împărtăşit sau nu. Aceasta este dragostea manifestată de Dumnezeu, care ne-a iubit atât de mult încât L-a dat pe Fiul Său, Iisus Christos, să moară pentru păcatele noastre.

Problema apare atunci când tinerii înţeleg o relaţie ca începând (şi de multe ori, terminând) cu erosul. Alteori, o relaţie ajunge la Phileo, atunci când între cei doi ajung doar să se placă. Rareori, relaţia duce la agape, şi aceasta se întâmplă din cauza egoismului sau a altor probleme de relaţionare.

În plus, acest traseu eros – phileo – agape nu este doar ineficient, ci este şi în opoziţie cu modelul biblic. Planul lui Dumnezeu cu privire la relaţii este invers, evoluând de la interior spre exterior: agape – phileo – eros.

Au mai mare success căsătoriile aranjate?

Există însă şi tineri care încearcă să nu pornească de la eros şi să urmărească exemplul biblic. Un exemplu în acest sens sunt tinerii din Biserica Unificării, din Statele Unite ale Americii, care se căsătoresc în urma alegerii pe care o fac părinţii lor. Deşi practica nu este un obicei stabilit de biserică, şi este practicată şi de evrei şi de hinduşi, tot mai mulţi tineri lasă problema alegerii unui soţ/unei soţii în grija familiei. Obiceiul a început în anii 70, când liderul religios corean Sun Myung Moon a început să sfătuiască tinerii că dragostea romantică conduce la promiscuitate sexuală, cupluri nefericite şi o societate disfuncţională.

Apogeul a fost atins în anii 80, când Moon a binecuvântat – într-o ceremonie publică – mii de cupluri care îi urmaseră sfatul şi care se cunoaşteau personal de doar câteva zile. Un studiu din 1998 a descoperit că 83% dintre cele peste 2.000 de cupluri căsătorite de Moon au rămas împreună, iar aproximativ 70% dintre ele formează o familie şi în prezent.

Deşi asemenea ceremonii nu mai au loc, obiceiul ca părinţii să aleagă un partener de viaţă pentru copiii lor, cu care cei din urmă să se căsătorească de bunăvoie, a rămas o reţetă pe care Biserica Unificării o consideră de succe pentru a avea o căsătorie care să-L onoreze pe Dumnezeu pe acest pământ.

O cale de mijloc

Tot liderul creştin Jane Hunt sugerează 3 mijloace prin care tinerii creştini îşi pot găsi parteneri potriviţi, care să fie şi în concordanţă cu Voia lui Dumnezeu. În opinia autoarei, un prim pas este respectarea standardelor biblice. Cu toate că societatea în care trăim nu este una care să promoveze puritatea, ba chiar una care să o batjocoreze, principiile biblice trebuie cunoscute şi trăite, indiferent dacă sunt populare sau nu.

În al doilea rând, tinerii trebuie să urmărească trăirea dragostei agape faţă de toţi oamenii cu care se întâlnesc, nu doar cu cei cu care şi-ar dori să se căsătorească. A iubi dinspre interior spre exterior este chemarea pe care ne-o face Dumnezeu, fie că ne aflăm acasă, la locul de muncă sau printre prieteni.

În al treilea rând, tinerii trebuie să înţeleagă că sunt iertaţi, chiar dacă au eşuat în relaţiile anterioare şi chiar dacă şi-au pierdut puritatea. Aceşti tineri se descurajează foarte repede şi îşi pierd speranţa, considerându-se uzaţi şi nefolositori. În calitatea noastră de creştini, avem privilegiul de a aminti tututor oamenilor că „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă”…inclusiv un nou început, care să-L aibă pe Iisus în centru.

semneletimpului.ro

Despre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload